Sfântul Nicolae salvează o femeie de la înec
Deşi mătuşa s-a speriat rău, ar fi vrut să-l întrebe: „Bunicule, de unde ai apărut şi cum m-ai putut scoate?”, dar bătrânul şi dispăruse. Mătuşa a venit acasă şi a privit spre icoană. Iată, bunicul era însuşi Sfântul Nicolae!
Era chiar după război, în satul Samarovsk, regiunea Rostov (staţia Kaiala). Într-o iarnă, mătuşa mea, Niusea, s-a dus după apă. Cu toate că era zăpadă multă şi ger, nu avea de ales.
A ajuns la copcă şi s-a aplecat ca să umple găleata cu apă când, deodată ‒ ori a alunecat, ori gheaţa de sub ea s-a spart ‒ s-a pomenit în apa rece şi pe moment şi-a pierdut cunoştinţa. Când s-a trezit, stătea culcată pe zăpadă lângă copcă, iar alături de ea era un bătrânel.
Deşi mătuşa s-a speriat rău, ar fi vrut să-l întrebe: „Bunicule, de unde ai apărut şi cum m-ai putut scoate?”, dar bătrânul şi dispăruse. Mătuşa a venit acasă şi a privit spre icoană. Iată, bunicul era însuşi Sfântul Nicolae!
(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2004, p. 161)
Cuviosul Arhimandrit Gheorghe și șarpele uriaș din altarul bisericii
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro