Morala datoriei este morala slugii şi a robului. Morala dragostei este morala omului. Cuvântul „datorie” este jignirea dragostei. Dragostea cu nimic nu este datoare, dar dăruieşte totul. Singurul lucru necunoscut dragostei este datoria. Dragostea este singurul cuvânt înainte de păcat, datoria este singurul cuvânt după păcat. Dragostea dăruieşte, datoria îndatorează. Dragostea şi-a întins cugetarea dincolo de hotarele cosmosului; de aceea dragostea pare că nu cugetă. Datoria şi-a mărginit cugetarea la lucruri şi întâmplări; de aceea datoria pare că, cugetă. Dragostea şi-a întins lucrarea până dincolo de marginile timpului; de aceea dragostea pare că nu este lucrătoare. Datoria şi-a mărginit lucrarea la zilele şi întâmplări; de aceea datoria pare că este lucrătoare. Dragostea este mai presus de împărţirea în bine şi-n rău. Datoria este neobosita împărţire a ce e bine şi a ce e rău. Câtă vreme apa se află în nori, ea nu se împarte în apă curată şi apă murdară. Când însă apa cade în râuri şi mlaştini, atunci se împarte în apă curată şi murdară. Tot aşa şi dragostea, când cade, împarte totul în bine şi rău şi măsoară totul cu măsura datoriei. Păcatul izgoneşte dragostea din propria ei casă şi bagă datoria în casă străină.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 148)