Catedrala Mitropolitană a devenit neîncăpătoare în această seară, fiind împodobită de prezența a numeroși ieșeni și pelerini, sosiți pentru câteva clipe de tihnă duhovnicească și pentru a participa la prima denie din acest an, această slujbă specială în care s-a săvârșit integral Canonul cel Mare și în care s-a citit, potrivit tipicului bisericesc, viața Sfintei Maria Egipteanca.

Canonul cel Mare se săvârșește în Postul Sfintelor Paști în prima și în a cincea săptămână. În prima săptămână, slujba este oficiată în zilele de luni, marți, miercuri și joi, în cadrul Pavecerniței Mari, slujba de după Vecernie. „Canonul lacrimilor”, așa cum mai este numit în imnografia bisericească, a fost alcătuit de Sfântul Ierarh Andrei, Arhiepiscopul Cretei, și reprezintă una dintre cele mai frumoase și profunde slujbe ale Bisericii. Textul este numit „Canonul cel Mare” deoarece este cel mai extins imn liturgic, având 250 de strofe, care ne îndeamnă la pocăință, smerenie, rugăciune și îndreptarea faptelor rele.

În cuvântul de învățătură ținut la final, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan le-a explicat celor prezenți rostul citirii Canonului Mare din această seară, afirmând totodată că această rânduială reprezintă un strigăt de dor după Dumnezeu, Tatăl cel Ceresc:

Canonul cel Mare din această seară încearcă să cuprindă în cuvinte alese totul dorul și durerea pe care le-au resimțit Adam și Eva când au fost alungați din Rai. Trezindu-se în pământul în care crește buruiană, pălămidă și spini, Adam și Eva strigau către Dumnezeu „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”. Canonul din această seară încearcă să cuprindă în cuvintele sale totul dorul după casa tatălui său, pe care îl avea puternic înrădăcinat în inima sa fiul cel risipitor, cel care împrăștia se risipise, cheltuise toate darurile pe care le-a primit de la tatăl său. Dar venindu-și în fire, strigă: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta, înaintea lui Dumnezeu! Primește-mă din nou ca pe unul din argații tăi! Și Domnul nu-l primește că argat, îl primește ca fiu, îl reașează în demnitatea cea dintâi. Canonul din această seară cuprinde în sine tot strigătul Sfintei Maria Egipteanca. Cunoscându-și păcatele ei cele multe, timp de peste 40 de ani, a gândit la cei 17 ani de așezare în păcat, strigând lui Dumnezeu în singurătatea pustiului Iordanului „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”. Canonul din această seară, încercând să prezinte viața sfinților din Vechiul Legământ, viața sfinților din Noul Legământ al lui Hristos, încearcă să pătrundă în adâncimea ființei noastre, ca noi, regăsindu-ne în acele chipuri de oameni - mulți dintre ei - adânc păcătoși, dar cu duh de pocăință, nădăjduind în milostivirea lui Dumnezeu, preluând și noi duhul lor, privind la mulțimea păcatelor pe care le-am săvârșit cu voie sau fără de voie, strigăm și noi lui Dumnezeu, apropiindu-ne puțin câte puțin de Taina Sfintelor Paști, strigăm „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.

Vineri, 4 aprilie, Denia Acatistului Bunei Vestiri va fi săvârșită, începând cu ora 18.00, de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.