Nașterea este o mare încercare pentru mamă și copil, dar și o imensă bucurie. E important ca o mamă să se raporteze corect la suferințele pe care urmează să le îndure la naștere, pentru că Evanghelia spune: „Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-și mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume” (Ioan 16, 21). Această înțelegere a inevitabilității suferinței, a sacrificiului de dragul unei noi vieți, poate adăuga forțe fizice și duhovnicești femeii. Într-adevăr, la scurt timp după naștere, Dumnezeu șterge rapid din memorie experiența durerii, a chinului, lăsând loc doar bucuriei întâlnirii cu nou-născutul.

Până la naștere și în timpul nașterii, e importantă rugăciunea intensă a mamei, chemarea ajutorului Domnului lisus Hristos și a Maicii Domnului. Înainte de naștere este de dorit să primiți binecuvântarea preotului, să vă împărtășiți cu Sfintele Taine, să vă rugați în fața icoanei Maicii Domnului și a Sfintei Mucenițe Ecaterina, care sunt ocrotitoarele viitoarelor mame. Aceste momente reprezintă condiții duhovnicești esențiale pentru o naștere ușoară.

De ce sunt importante primele momente după nașterea bebelușului

Când copilul apare pe lume, primele momente după naștere sunt foarte importante. Cercetările au arătat că imediat după naștere e foarte indicat primul contact cu mama. De aceea, copilul nu se înfașă și nu este îndepărtat imediat de lângă ea*, ci este așezat pe corpul mamei, astfel încât bebelușul, mânat de instinct, să-i poată căuta pieptul și să sugă – moment care va avea un impact pozitiv pentru totdeauna. În acest caz, copilului i se imprimă matricea unui caracter puternic, rezistent și apt să depășească toate dificultățile vieții. În plus, primul contact facilitează bondingul la mamă (din engleză, bond – legătură, relație), fapt care duce la apariția unui complex de calități materne ce permit atașarea rapidă de copil. De asemenea, s-a demonstrat faptul că mamele care au vrut să renunțe la copil imediat după naștere, atunci când au avut primul contact cu el s-au răzgândit, pentru că instinctul matern le-a sensibilizat, și au păstrat pruncul.

(Elena Morozova, Educarea copilului: dificultăți și soluții, Editura Sophia, 2018, pp. 78-81)

*Din păcate, această practică nu este aplicată în toate spitalele din România, dar în anumite situații, la cererea mamei, devine posibil. În ultimii ani, cererile insistente ale mamelor pentru ora magică au dus la flexibilitatea protocoalelor aplicate în spitalele din România, copilul fiind dat mamei în brațe pentru scurt timp imediat după naștere, dar încă este loc pentru îmbunătățiri.