Factorul educativ principal este atmosfera care predomină în familie. Ceea ce vede şi pri­meşte copilul în familie în timpul copilăriei îi formează 80% din caracter.

Astăzi circulă o teorie care susţine că nu există ereditate proastă de la părinţi alcoolici şi dependenţi de droguri. Adolescenţii, crescând într-un mediu unde se bea şi se consumă dro­guri, adoptă aceste vicii.

Nu sunt doctor şi este dificil să judec corec­titudinea acestei ipoteze, dar voi spune un sin­gur lucru: copilul nu are păcate, păcatele le fac maturii. Există exemple când copiii din fami­lii de alcoolici au fost educaţi bine şi au crescut oameni complet normali. Ereditatea a fost depă­şită cu dragoste şi grijă.

Acelaşi lucru putem spune despre alte păca­te. De exemplu, un tată predispus la mânie stri­gă adesea la soţia sa. Fiul va creşte la fel. Şi toţi spun că are un caracter ca al tatălui. În realita­te, el a moştenit de la tatăl său caracterul impul­siv, dar modelul comportamental l-a imitat de la tatăl său.

Copiii moştenesc trăsăturile caracteru­lui şi temperamentului părinţilor, dar aplicarea şi dezvoltarea lor depind de comportarea noas­tră şi de modul cum îi educăm. Duritatea poa­te dezvolta perseverenţă sau poate să se trans­forme în încăpăţânare şi tiranie. De aceea, este important să observăm nuanţele de caracter ale odraslei noastre încă din pruncie şi să-i oferim o dezvoltare corectă, fără să ne străduim cu orice preţ să impunem ceva neadecvat.

Acelaşi lucru putem spune şi despre abilităţi. Dacă adolescen­tul are talent de artist plastic, iar din el vor să facă un matematician cu orice preţ, numai pentru că tatăl lui este profesor universitar, acest lucru îi va dăuna foarte mult copilului nostru iubit.

(Pr. Pavel Gumerov, Familia – mica biserică, ed. Sophia, București, 2017, p. 114-115)