atașament

Tandreţea și dragostea mamei sunt esenţiale în dezvoltarea armonioasă a copilului

În 2005, au fost publicate rezultatele unor cercetări care au evidenţiat efectele pe care le poate avea lipsa afectivităţii mamei asupra dezvoltării copiilor. Cercetătorii au urmărit un număr de copii adoptaţi, după ce aceştia au petrecut o perioadă din viaţă cuprinsă între 7 şi 42 de luni în orfelinate cu servicii precare, în absenţa afecţiunii, în medii lipsite de interacţiune umană. Cercetătorii au urmărit modul în care aceşti copii au evoluat psiho-emoţional şi din punctul de vedere al sănătăţii după ce au fost adoptaţi de familii stabile, care le-au asigurat necesarul de afectivitate. Observaţiile au arătat că, în decursul primului an de la adopţie, majoritatea afecţiunilor şi problemelor de ordin medical au dispărut. În schimb, profilul emoţional şi comportamental a rămas profund marcat de anumite tulburări de ataşament, de o incapacitate de participare la realizarea unor legături emoţionale stabile, pozitive, chiar şi cu cei apropiaţi.

Atașamentul sănătos cu o ființă umană, dar mai ales cu mama, este decisiv în dezvoltarea armonioasă a nou-născutului

În urma unor cercetări, s-a constatat că bebeluşii născuţi prematur care au beneficiat de masaj încă din primele zile de după naştere au înregistrat o creştere în greutate cu 47% mai rapidă decât cei care nu au beneficiat de aşa ceva, fără ca această creştere să fie influenţată de un aport suplimentar de alimente. În plus, nou-născuţii care au beneficiat periodic de masajul mămicilor lor sunt mai activi şi mai echilibraţi, reacţionează mai bine la mediul de viaţă, plâng mai rar şi au un somn mai bun.

Porunca Sfântului Dimitrie

Domnia lui Alexandru-Vodă Lăpuşneanu s-a însemnat prin multe fapte crunte, pe care a încercat apoi a le îndrepta - prin întemeierea Mănăstirii Slatina, unde inițial se nevoia sihastrul Leontie. Dar, într-un moment în care cugetul lui îl rodea de cele înfăptuite, a jurat să mai urzească încă o mănăstire.

(Video) Două jocuri pe care le puteți juca în familie, oriunde

Leon Magdan, profesorul de joacă, la Ferestre către suflet ne dă două idei de jocuri care pot fi jucate în familie, acasă sau oriunde în altă parte, pentru că nu necesită materiale sau alte jucării, ci doar două ingrediente: copii și părinți dornici să se joace și bună-dispoziție. „Că e pandemie sau nu, că stăm acasă sau nu, cea mai frumoasă jucărie din lume sunt părinţii. Dacă trece o zi în care nu te-ai jucat cu copilul, e o zi în care n-ai trăit nici tu, nici copilul. Aia-i o zi fără familie”. 

17 sfaturi prețioase de la copilul tău

„Nu încercați să mă faceți să cred că sunteți perfecți și fără greșeli. Este o surpriză dureroasă pentru mine când descopăr că nu sunteți nici una, nici alta. Să nu vă gândiți niciodată că vă va scădea reputația dacă îmi veți cere iertare. Faptul că recunoașteți sincer o greșeală pe care ați făcut-o îmi creează sentimente foarte calde față de voi.”

Tatăl pune baza relației cu Dumnezeu

Prin însăşi purtarea sa, un tată bun, tandru, care comunică şi îmbrăţişează pune în sufletul copilului baza unor relaţii bune, apropiate, de încredere cu Domnul.

Dragostea – ingredient de bază în educația ortodoxă a copilului

Întotdeauna vor fi probleme în educaţie, aceste probleme vor fi dureroase întotdeauna, foarte multe lucruri n-o să ne iasă, însă atunci când vom încerca să-l educăm pe copil în dragoste vom avea success.

Sarcina, perioadă binecuvântată – viitoarea mamă, exemplu de iubire jertfelnică (Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul)

​La întrebarea: „Când începe educația copiilor?”, teologia ortodoxă răspunde că încă de la conceperea lor, din perioada intrauterină. Ba chiar am putea spune că și mai devreme, de la „împrietenirea” viitorilor lor părinți, pentru că încă din acele momente, aceștia își propun, în calitate de prieteni și potențiali viitori soți, idealurile lor, aspirațiile, așteptările, dorințele și speranțele lor legate de viitoarea familie pe care ar putea-o întemeia.

Drumul adolescentului către maturizare

Cei mari se tem să nu-i piardă pe copiii lor, când aceştia păşesc spre realitatea maturizării, iar adolescenţii, din punctul lor de vedere, nutresc suficient teama, coşmarul, că cineva îi pândeşte, că cineva nu vrea ca ei să se maturizeze şi-i împiedică. Astfel, părinţii aleargă în urma copiilor, ca să nu-i piardă, dar şi mai tare aleargă copiii, pentru ca părinţii lor să nu-i ajungă.

„Părintele este cel care decriptează copilului realitatea vieții” – Pr. Visarion Alexa

Trebuie foarte mare atenție pentru un părinte, să învețe să intre în tainele copiilor fără să îi facă să se simtă vinovați, fără să îi facă să se simtă urmăriți, vânați. Și e foarte important să decriptezi realitatea vieții pentru ei. Au nevoie de informații, de ghidare. Cine să-i învețe? Dar efectele educației și ale decriptării realității de către părinți se văd abia pe la douăzeci de ani. De-abia atunci poți gusta din roadele educației tale. Faptul că nu împlinește pe loc exact ceea ce îi spui, păi aia e militărie. Nu facem armată cu copiii noștri, da? Facem educație și e pe termen lung, pentru toată viața.

Pagini