†MIHAIL

CU HARUL LUI DUMNEZEU

EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE A

AUSTRALIEI SI NOII ZEELANDE

Preacucernicilor preoţi şi tuturor binecredincioşilor creştini din eparhia Noastră, har, pace, sănătate şi întru toate bunăvoire, cu prilejul Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei, iar de la Noi arhiereşti şi părinteşti binecuvântări.

Şi acesta vă va fi semnul: veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle. (Lc. 2,12)

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Fiul lui Dumnezeu se coboară din slava veşnică şi se întrupează, născându-Se Prunc din Sfânta Fecioară Maria. Astfel, Dumnezeu vine întru întâmpinarea nădejdii omului de revenire la starea cea dintâi. Mântuitorul Iisus Hristos,Fiul Tatălui "se pogoară spre robii Lui printr-o pogorâre inexprimabilă şi incomprehensibilă. Căci aceasta înseamnă pogorârea. Şi, fiind Dumnezeu desăvârşit, se face Om desăvârşit şi săvârşeşte cea mai mare noutate din toate noutăţile, singurul nou sub soare, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să se facă om?... Şi singurul iubitor de oameni Se face mijlocitor între om şi Dumnezeu... Şi Se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastră şi făcându-ni-Se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putinţă să dobândim mântuirea" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Ed. Apologeticum, 2004, p.82).

Sfinţii evanghelişti descriu acest eveniment unic şi minunat, completându-se unul pe altul: "Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Mama Lui, Maria fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei împreună, S-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt", ne încredinţează Sfântul evanghelist Matei (1,18-20).

Sfântul Evanghelist Luca aduce drept mărturie cuvintele arhanghelului Gavriil către Sfânta Maria la Buna-Vestire şi subliniază, zicând: "Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei, că iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus... (căci) Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Lc. 1,28, 31, 35).

La cele arătate mai sus, Sfântul evanghelist Ioan după ce subliniază existenţa Lui la Tatăl ca Dumnezeu-Cuvântul, "prin Care toate s-au făcut", precizează de ce şi cum a luat asupra Lui şi firea omenească. Astfel, Hristos S-a întrupat pentru ca "celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui", să le dea "putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu". Cum a ales El să vină între oameni, Dumnezeu fiind? Hristos Domnul "nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu S-a născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr." (In. 1,13-14).

La toată această lucrare dumnezeiască s-a adăugat şi creaţia, reprezentată de Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria, care a crezut mesajul dumnezeiesc primit prin cuvântul îngeresc, acceptând şi zicând:"Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău"(Lc.1,38). A dat crezare cuvintelor pe care Arhanghelul i le-a vestit, pentru că îi descoperise taina dumnezeiască, când i-a zis: "Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Lc.1,35).

Deşi Sfânta Maria şi dreptul Iosif locuiau în Nazaretul Galileei şi zelele când trebuia să nască erau aproape, a ieşit poruncă de la Cezar, ca fiecare cetăţean să meargă să se înscrie în cetatea sa, acolo unde s-au născut strămoşii lor. Astfel Sfânta Familie a plecat să se înscrie în Betleem, pentru că amândoi erau din neamul lui David. Acolo i s-au împlinit zilele ca să nască"Şi a născut pe Fiul Său Cel Unul Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi" (Lc.2,1-7).

Dintre pământeni, nimeni nu cunoştea planul lui Dumnezeu. De aceea, a fost trimis un înger la păstorii din jurul Betleemului, ca să le vestească, naşterea Mântuitorului. Aceştia "stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor" (Lc.2,8), au fost găsiţi în stare de veghe şi totodată, pentru credinţa vie şi lucrătoare din sufletele lor, au fost socotiţi vrednici să primească vestea naşterii Domnului Hristos şi să se bucure de vederea Pruncului ceresc. Ei au crezut cuvintelor vestite de înger şi au primit vestea cu bucurie mare, fapt pentru care sau învrednicit să vadă "laolaltă cu îngerul... mulţime de oaste cerească lăudândul pe Dumnezeu şi zicând: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire" (Lc.2.13-14). Aceste cuvinte prevestesc şi cuprind întreaga activitate pe care urma să o facă Domnul Hristos în lume, adică să preamărească pe Dumnezeu Tatăl şi să facă bine întregului neam omenesc.

Au crezut cele ce au auzit şi au primit semnul după care îl vor cunoaşte pe Prunc, căci le-a zis: "veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle" Lc. 2,12. Pentru aceasta s-au sfătuit între ei şi s-au hotărât, zicând: "să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle" (Lc.2,15-16).

Pentru aceasta, păstorii din Betleem "au vestit cuvântul grăit lor despre Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori" (Lc.2,17-18). Astfel, păstorii cei curaţi cu inima, cred cu toată fiinţa lor cele ce li se descoperă şi sunt primii vestitori ai naşterii Domnului, dintre oameni.

Ei au propovăduit marea bucurie a naşterii lui Hristos în staulul din Betleem; ei au vestit că Cel ce S-a născut este Domnul păcii; ei au vestit că S-a născut Domnul care aduce împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii şi pe oameni între ei, făcându-i "fii ai lui Dumnezeu" (Rom. 8,16). Dumnezeu a văzut sufletele lor curate şi însetate de adevăr şi dreptate şi pătrunse de credinţă. Ca fii ai lui Avraam, se închinau lui Dumnezeu cu inima smerită şi de aceea au putut să se învrednicească de aceste descoperiri dumnezeieşti şi să îl vadă cu ochii lor pe Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Şi pentru că vestea despre naşterea lui Hristos s-a răspândit până la Ierusalim, iar magii de la Răsărit care I s-au închinat Pruncului, aducându-I daruri - aur, smirnă şi tămâie şi numindu-L "regele iudeilor" (Mt. 2,2), îl înştiinţează si pe Irod cel Mare despre naşterea lui Iisus. Acesta s-a temut să nu îşi piardă tronul şi astfel, pune la cale identificarea şi uciderea pruncului, încercând să îi folosească pe magi.

Dumnezeu protejează Sfânta Familie şi aşa, Iosif împreună cu Fecioara Maria şi cu pruncul Iisus se refugiază în Egipt, unde rămân până la moartea lui Irod. Pentru că fiul lui Irod cel Mare, Arhelau îl succedă pe tatăl său ca rege al Ierusalimului (Mt.2,22), Sfânta Familie se stabileşte în Nazaret, iar Domnul Iisus Hristos va mai fi numit şi Nazarineanul"ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema" ( Mt.2,23 cf. Jud. 13.5).

Dreptmăritori creştini,

Dacă vrem şi noi să ne bucurăm de naşterea Domnului Hristos, să păşim pe urmele păstorilor din Betleem. Mai întâi să ne curăţim sufletul şi inima de păcate; să căutăm adevărul revelat de Iisus Hristos Domnul în Evanghelia Sa; să ne întărim în credinţă şi să venim să I ne închinăm cu smerenie şi cu dragoste.

Biserica cea Una, Sfântă. Sobornicească şi Apostolică, prin asemănare, este ieslea Betleemului, pe altarul căreia este prezent Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Aici să aducem rugăciunile noastre de preamărire, de mulţumire şi de cerere. Căci ce este rugăciunea? Rugăciunea este înfrăţirea oamenilor înaintea Domnului pentru a promova unitatea şi pacea. Sfântul Ciprian vorbind despre valoarea socială a rugăciunii pentru zidirea păcii şi unităţii între oameni, zice: "vedeţi care este dorinţa Aceluia care s-a rugat, adică aceea ca după cum Părintele şi Fiul sunt una, tot astfel şi noi să rămânem în aceeaşi unitate; de aici se poate înţelege ce mare crimă comite acela care sfâşie unitatea şi pacea, deoarece Domnul S-a rugat pentru aceasta, voind ca şi poporul să trăiască în unitate şi pace, fiindcă prin neînţelegere nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu" (cf. Pr. Prof. Alexandru Moisiu, Rugăciunea domnească în cult şi pastoraţie, BOR, nr.1-2, 1978, p.65)

Orice creştin curăţit de păcate prin Taina Spovedaniei dacă se apropie cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste şi primeşte Trupul şi sângele Domnului din potir, se uneşte în chip tainic cu El, căci Domnul Însuşi zice:"Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el" (In.6,56).

Dacă în Betleem nu s-a găsit loc pentru Domnul Iisus şi a trebuit să se nască într-o peşteră, în staulul de vite, să-L lăsăm noi ca să-şi facă sălaş în noi. El bate la uşa inimilor noastre şi caută duhovnicească găzduire, dar puţini Îi deschid şi Îl primesc. Să nu ne numărăm printre cei care Îl refuză, ci să I deschidem inima noastră ca să-L primim cu toată credinţa, şi cu dragoste să ne bucurăm de toate binefacerile Lui. Căci El din dragoste a venit, ca "oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (In. 3,16)

Iubiţi fraţi întru credinţă,

În aceste zile ale bucuriei să ne amintim de cei săraci, de cei singuri şi bolnavi, care aşteaptă darul credinţei noastre. Faptele milosteniei săvârşite din iubire pentru cei apropiaţi, care au nevoie de ajutor, împlinesc îndemnul Mântuitorului care spune: "Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru milostiv este" (Lc.6,36).

Domnul S-a Întrupat luând firea noastră omenească ca să o sfinţească. Pentru aceasta, subliniem că suntem datori cu toţii să găsim modalităţile potrivite pentru a întări legăturile familiei. Pentru a se dezvolta şi a creşte, copilul are nevoie de o familie, în care bărbatul şi femeia trăiesc în armonie şi unitate, ca un trup, ajutându-se unul pe altul. Cunoaştem şi înţelegem acest adevăr şi această realitate pe care o subliniază Sfânta Scriptură şi de aceea avem datoria de a păstra si de a întări creaţia lui Dumnezeu şi tradiţia familiei în mijlocul căreia se va dărui Hristos.

În cursul anului 2014 pe care îl încheiem, proclamat de către Biserica noastră Ortodoxă Română ca An omagial euharistic al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii, precum şi ca An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, am avut prilejul să medităm şi să învăţăm că cercetarea conştiinţei prin Taina Mărturisirii, ne apropie mai mult de Dumnezeu, iar împărtăşirea cu Sfintele Taine la Sfânta Liturghie, ne face fii ai lui Dumnezeu după har. Totodată, jertfa Sfinţilor Brâncoveni ne întăreşte în credinţă şi ne arată cât de puternică este dragostea de Hristos a acestei familii, care a rămas unită în încercări şi în pătimiri, lăsând-ne moştenire tezaurul credinţei lor pentru care rămânem recunoscători, precum şi mulţimea locaşurilor şi a operelor nemuritoare ale culturii şi spiritualităţii creştine, cărţi şi odoare bisericeşti, monumente brâncoveneşti apreciate până în zilele noastre. S-au împlinit trei sute de ani de la jertfa martirică a Sfinţilor Brâncoveni, dar prin mulţimea manifestărilor consacrate lor, a studiilor şi a noilor aspecte reliefate din viaţa şi din moştenirea culturală si duhovnicească a voievodului Constantin Brâncoveanu şi a familiei lui, i-am simţit ca pe nişte casnici ai lui Dumnezeu şi fraţi ai noştri mai mari, cărora le păstrăm cuvenita recunoştinţă.

La aceste gânduri împărtăşite, vă transmitem alese urări de sănătate şi bucurie duhovnicească, iar sărbătorile Crăciunului, Anului Nou-2015 şi ale Bobotezei, să le petreceţi în pace şi unitate frăţească.

La mulţi ani!

Al vostru către Domnul rugător,

†MIHAIL

Episcopul Românilor ortodocşi din Australia şi Noua Zeelandă