Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim?
Când unul dintre soți are momente de slăbiciune umană și devine irascibil, bănuitor, leneș sau indiferent, bine ar fi ca amândoi să se uite pe sine pentru a putea privi în celălalt. Chiar cuvintele „mă uit la tine” trimit la o uitare de sine. Ca să pot să te privesc numai pe tine, trebuie să „mă uit” pe mine.
Singura variantă de comportament care duce la armonie în relațiile conjugale este aceea ca, dându-ți seama de dificultățile existente, să te înarmezi nu cu ultimatumuri, ci cu adaptarea răbdătoare și prudentă la felul de a gândi, de a trăi și de a se purta al soțului (soției), pentru ca mai apoi, fără ca acesta să bage de seamă, să-l faci să se lupte singur cu neajunsurile sale.
Este greu să obții aceasta: pentru asemenea schimbări pozitive este neapărată nevoie de timp, de răbdare și delicatețe față de omul drag, de o fină intuiție și de capacitatea de a te gândi nu la binele și confortul tău, ci la soț (soție).
(Psiholog Irina Moșkova, Dragostea adevărată – taina dragostei înainte și după căsătorie, ediție alcătuită de Dmitry Semenik, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2012, p. 127)
