Criza vârstei mijlocii în viața femeilor ‒ decizii și responsabilitate
Femeii i se pare că urmează un gol fără sens şi nu are încotro să se îndrepte, nu ştie ce să facă, nu ştie cine este. Femeia se gândeşte din ce în ce mai des că nu a trăit viaţa pe care şi-a dorit-o. Dacă vreţi, putem numi aceasta criză spirituală.
Criza vârstei mijlocii este doar o expresie sau o perioadă reală în viaţa femeii? (Valentina G.)
Pe la 30 de ani, femeia contemporană are deja studiile făcute şi ajunge la anumite succese în carieră. Dar ea poate să înţeleagă şi că a atins acele vârfuri pe care le-a planificat, după care se întreabă: „Ce urmează?”. I se pare că urmează un gol fără sens şi nu are încotro să se îndrepte, nu ştie ce să facă, nu ştie cine este. Cam acestea sunt tulburările şi întrebările unei femei, în această perioadă a vieţii. Dacă vreţi, putem numi aceasta criză spirituală.
Iată doar unul dintre scenariile evoluţiei crizelor. Să presupunem că femeia este măritată şi s-a ocupat de creşterea copiilor. Pe la 40 de ani ai mamei, copiii au crescut, având lumea lor, şi nu mai au nevoie de grija ei. Acum apare gândul parşiv şi distructiv cum că viaţa pe care ai trăit-o nu e cea care ar fi trebuit să fie. Femeia se gândeşte din ce în ce mai des că nu a trăit viaţa pe care şi-a dorit-o. Mai departe, urmează depresiile, divorţul ori...
Oricât de paradoxal ar părea, femeile care au o carieră de succes au o criză mult mai acută, chiar dacă s-ar părea că le merge mai bine. Cei care au succese mai mari au şi un ritm mai alert al vieţii, respectiv cerinţe mai mari de la sine şi de la cei din jur. Astfel de oameni nu suportă înfrângerile, fiindcă nu au fost obişnuiţi să piardă. Scopul lor sunt victoria şi succesul şi, dintr-odată, urmează un gol imens. La femei, această criză este legată şi de începutul pierderii frumuseţii exterioare.
În căutarea sensului vieţii, femeia poate ajunge la credinţa în Dumnezeu. Ea îşi recunoaşte greşelile, învaţă modul de viaţă creştin, îşi schimbă atitudinea faţă de ea şi faţă de apropiaţi. Ea mai face o descoperire: se dovedeşte că cei credincioşi au reguli de viaţă pe care, respectându-le, aceştia pot trăi în armonie cu ei înşişi şi cu ceilalţi oameni.
(Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia şi problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti şi Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 39-41)
Cum păzim căsnicia de gesturi necugetate?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro