Doresc să mă las cu totul în voia lui Dumnezeu şi să nu-mi orânduiesc singur, după mintea mea, propria viaţă. Cred că Dumnezeu va trimite anume ceea ce îmi este de trebuinţă şi spre folos... Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne arate calea. (...) Să ne rugăm Domnului să ne mântuiască şi să ne ajute în necazuri şi nevoi. Alt liman şi altă nădejde nu văd. Planurile omeneşti sunt deşarte şi greşite. Atunci când trebuie să îndurăm vreo greutate şi ştim că nu este din voia noastră, simţim uşurare şi pace sufletească. Fie voia Domnului! Fie ca Dumnezeu să nu ruşineze credinţa noastră şi credincioşia voii Lui. Singura noastră nădejde e la Dumnezeu.

 

Iată o temelie trainică. Toate celelalte sunt şubrede, mai ales în starea noastră. Niciodată nu ştii unde e mai bine, unde e mai rău şi ce te aşteaptă. Facă-se voia lui Dumnezeu! (...) Mi-a mai venit şi gândul că noi, călugării, care ne-am lepădat de lume, astăzi, fie şi fără voia noastră, ducem o viaţă retrasă de lume. Aşa a hotărât Domnul. Lucrarea noastră este a ne păzi credinţa şi a ne feri de orice păcat, iar toate celelalte să le lăsăm Domnului.

 

(Sfântul Nicon de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 100)