Ştiu un cuvânt rostit de un stareţ rus (un Bătrân sfânt), unul dintre ultimii Bătrâni ai Optinei. I-a spus cuiva care venise să-L vadă: „Nimeni nu poate trăi fără să facă păcat, puţini ştiu cum să se pocăiască astfel încât păcatele lor să fie albe ca lâna, dar există un lucru pe care cu toţii îl putem face. Atunci când nu putem nici să ne ferim de păcat, nici să ne pocăim cu adevărat, putem măcar purta crucea păcatului, să o purtăm cu răbdare, cu durere şi agonia ei; nu crucea lui Hristos, nu crucea uceniciei adevărate, ci crucea tâlharului care a fost răstignit lângă El. Oare tâlharul nu a zis tovăraşului său care-L batjocorea pe Domnul: „Noi păcătuim aceasta fiindcă am făcut fărădelegi. El pătimeşte fără să aibă nici o vină?” Şi lui, care a acceptat pedeapsa, durerea, agonia, urmările cuvenite ale răului pe care-l săvârşise, cu faptul că este un astfel de om, i-a spus Hristos: Astăzi vei fi cu Mine în rai..."

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Mai aproape de Hristos, Spovedanie şi iertare, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, pp. 105-106)