Dragostea este un talant. (...) Fiecăruia i-a fost dat talantul acesta, dragostea este în fiecare om. Fiecare om vrea să iubească și fiecare om vrea să fie iubit, însă această dorință de a iubi depinde de necesitatea noastră de a înmulți acest simțământ, acest talant. Unii oameni se tem de asta, se zgârcesc. Se tem că vor fi folosiți, că vor fi manipulați.

Aceasta este puținătătatea noastră de suflet, puținătatea noastră de credință. Credem că dragostea este proprietatea noastră – însă ea ne-a fost dată de Dumnezeu, ca s-o înmulțim. Înmulțește, nu te zgârci, dă! După cum se spune, nu va sărăci mâna dăruitorului.

Fără Dumnezeu și fără dragoste omul nu poate trăi, se va sufoca. Ce este iadul? Un  loc al singurătății. Dragostea autentică este legată în mod necesar de prezența lui Dumnezeu în sufletul tău. Este ținta spre care mergem. Dacă Dumnezeu este dragoste, înseamnă că mergem mereu către Dumnezeu, către dragostea autentică, și poate să nu ne ajungă o viață întreagă ca să ajungem la ținta aceasta.

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei înainte și după căsătorie, Traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012, p. 42)