Părintele Ioan Pintilie s-a născut la 18 mai 1909, într-o familie de agricultori din comuna Lungani, județul Iași. După studiile primare și cele secundare, a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți, unde a obținut diploma de licență în anul 1943. În 1935 participă, alături de studenți din tineretul partidului cuzist, la ridicarea bisericii din Balș, județul Iași.

La 15 aprilie 1935 este hirotonit preot de către Arhiereul-vicar Grigorie Leu Botoșăneanul pe seama Parohiei Balș. Între 1935-1939 ridică o biserică în filia Bourenii Noi, pe care o va sfinți la 26 octombrie același an. Tot aici a construit o clopotniță și o școală. În satul Balș a refăcut biserica cu hramul „Sfinții Ioachim și Ana”.

În 1939 este transferat la Parohia „Duminica Tuturor Sfinților” din Scobinți, de lângă Hârlău, în apropierea zonei natale. Aici, în 1939, a ridicat un monument dedicat eroilor neamului și a refăcut biserica parohială, pe care a sfințit-o în 1949. În plan filantropic, după 1944, cu sprijinul prefectului de Iași, un mai vechi prieten din Partidul Liberal, preotul Pintilie a întreținut un cămin care adăpostea 60 copii săraci din Scobinți. Activitatea sa a fost interzisă de autoritățile comuniste, care nu vedeau cu ochi buni inițiativa filantropică girată de Biserică. De asemenea, între 1953-1954, părintele Pintilie a contribuit la ridicarea unor case pentru cei lipsiți de posibilități materiale.

După 1948, preotul Pintilie a refuzat să se înregimenteze în inițiativele autorităților locale de colectivizare și activitățile obștești, totodată declarându-se nemulțumit de impunerea cotelor agricole. Pentru că se întâlnea cu mai vechiul său prieten, fostul prefect ieșean, reprezentanții puterii comuniste au considerat că preotul Pintilie este refractar și conspiră împotriva regimului politic.

Din aceste motive, la 12 octombrie 1959, preotul Ioan Pintilie a fost reținut la Securitatea din Iași. Ancheta de la Securitate a stabilit că, din 1955, preotul Pintilie „a stabilit legături de natură dușmănoasă cu alte elemente ostile regimului democrat-popular”, în scopul inițierii de „acțiuni contrarevoluționare”. De asemenea, preotul era inculpat pentru literatura „interzisă” descoperită la percheziția domiciliară, adică volume semnate de: Constantin Rădulescu-Motru, Simion Mehedinți, Nicolae Popescu-Prahova și Ion Gh. Savin. De asemenea, a avut o atitudine refractară față de procesul de colectivizare a agriculturii și a comentat împotriva refuzului autorităților statului de a-i primi în școli pe copiii de preoți.

În consecință, la 24 iunie 1960 (Praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul), prin Sentința nr. 364 a Tribunalului Militar Iași, părintele Pintilie era condamnat la 8 ani închisoare corecțională pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Iași (1960), Jilava (octombrie 1960), Aiud (octombrie 1960) și colonia de muncă de la Ostrov (octombrie 1963).

A fost eliberat la 31 iulie 1964 din lagărul de la Ostrov. În același an a fost reintegrat în slujire la Parohia Coștiugeni, județul Botoșani, pentru ca trei ani mai târziu să figureze la Maxut, lângă Hârlău.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 125-126)