Sfântul şi Marele Mir este folosit în cadrul Sfintei Taine a Botezului (fiind administrat atât copiilor, cât și adulților care se botează mai târziu), la sfinţirea antimiselor care stau pe Sfânta Masă a tuturor lăcașelor de cult şi la sfinţirea bisericilor, la interior şi exterior. Se mai foloseşte, de asemenea, la primirea eterodocşilor şi a celor căzuţi, care revin în sânul Bisericii Ortodoxe.

Modul de preparare al Sfântului și Marelui Mir îl regăsim în cuprinsul Arhieraticonului, cartea de cult în care este scrisă rânduiala slujbelor săvârşite cu arhiereu. Astfel, în Arhieraticonul apărut în anul 1993, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române citim că, pentru prepararea cantităţii de aproximativ 50-60 de litri de Sfânt Mir, sunt necesare următoarele:

I) Vase și Unelte:

• un cazan de aramă de circa de 150 de litri, bine cositorit, pentru fierberea untdelemnului de măsline;
• un cazan, tot de aramă, bine cositorit, cam de 120 litri, pentru fierberea vinului;
• două vase, tot de aramă, unul mai mare şi altul mai mic, pentru a se strecura în ele Mirul fiert, precum şi pentru încălzirea aghiasmei şi a apei necesare pentru spălarea vaselor şi a uneltelor;
• piuă mare de marmură, pentru pisat materiile trebuincioase;
• sită curată, pentru cernut materiile pisate;
• strecurătoare din flanel, nouă, curată, pentru strecurat Mirul fiert;
• lingură mare, patru lopăţele de lemn, două scurte şi două lungi, cam de un metru;
• pâlnie de sticlă şi un vas de un litru, ca măsură;
• patru ştergare de pânză, pentru curăţatul vaselor, obiectelor şi a locului.

II) Materii necesare:

a) Lichide

1. Ulei de măsline curat - 60 litri

2. Vin natural, curat - 120 litri

b) Plante

3. Hypericum - 0,630 kg

4. Lignum balsami - 0, 945 kg

5. Spina alba - 0,630 kg

6. Piper - 1,575 kg

7. Myrrha - 1,260 kg

8. Cassia lignea - 0,945 kg

9. Folium nardi indicae - 0.945 kg

10. Piper longum - 0,630 kg

11. Fructus balsami - 0,630 kg

12. Cypericum (radix) - 1,575 kg

13. Visci (vâsc) - 0,945 kg

14. Saluinca - 0,315 kg

15. Cassia nigra - 0,630 kg

16. Caryophilli (cuişoare) - 0,945 kg

17. Rosmarini (semen) - 0,630 kg

18. Cinnamomum (scorţişoară) - 1,890 kg

19. Asarum (radix) - 0, 630 kg

20. Maceris - 0,315 kg

21. Stachis - 0,315 kg

22. Zinzibens - 1, 260 kg

23. Ralitum (caulis muscata) (nucşoară) - 1, 890 kg

24. Maiorana (magheran) - 0,315

25. Zedoaria - 0,630

26. Calamus aromaticus - 0,630

27. Inula - 0,630

28. Aristolochia - 0,345

29. Iris (stânjenel) - 0,315

30. Lignum aloes - 0,315

c) Rășini

31. Terebentină - 1,890 kg

32. Myrobalanus indicus - 0,630 kg

33. Landanum - 1,575 kg

34. Olibanum (tămâie) - 1,575 kg

35. Bdelium - 0,315 kg

36. Styrax - 0,315 kg

37. Moschus - 0,018 kg

38. Opobalsamum - 0,315 kg

III) Modul de preparare şi fierbere a Sfântului şi Marelui Mir:

a) Pregătirea ingredientelor

În săptămâna a şasea a Postului Mare, joi şi vineri, înainte de Duminica Floriilor (Stâlpărilor), materiile vârtoase (rădăcini, fructe, rezine etc.) se pisează mărunt şi se cern prin sită. În sâmbăta lui Lazăr se aduc toate materiile, precum şi vasele, în biserica în care urmează să se facă fierberea şi se pun pe o masă, la un loc potrivit.

b) Sfinţirea apei, spălarea vaselor şi aprinderea focului

Luni, în săptămâna Patimilor, dimineaţa, după Utrenie, se aşază masa cu materiile şi vasele în mijlocul bisericii. Pe o altă masă se găsesc cele necesare pentru sfinţirea apei (sfeştania mică), adică sfeşnicul cu lumânare, Evanghelia, Crucea, Molitfelnicul, busuiocul, şervetul. La ora cuvenită, Patriarhul sau delegatul său, venind la biserica în care se prepară Sfântul Mir, săvârşeşte mai înainte sfinţirea apei (sfeştania mică), după rânduiala din Molitfelnic. După rugăciunile „Împărate ceresc”, „Tatăl Nostru” și Condacul Rusaliilor, Patriarhul cădeşte biserica, materiile şi vasele pregătite. Apoi stropeşte cu aghiasmă materiile şi vasele, merge la locul rânduit pentru fierbere şi stropeşte cu aghiasmă locul. Marele eclesiarh toarnă aghiasmă în vasele de pe vatră, iar Patriarhul aprinde focul şi se depărtează. Marele eclesiarh şi ceilalţi preoţi care vor prepara Sfântul şi Marele Mir se îmbracă în stihar, epitrahil, brâu şi mânecuţe, iar diaconii în veşmintele lor. Eclesiarhul rânduieşte un diacon să înceapă să citească Evanghelia, iar ceilalţi clătesc cu aghiasmă caldă toate vasele şi obiectele ce se vor folosi la prepararea şi păstrarea Sfântului şi Marelui Mir, apoi sting focul.

c) Prepararea decoctului din plante

Marţi dimineaţa, marele eclesiarh şi ceilalţi clerici desemnaţi merg la biserica în care este rânduit să se pregătească Sfântul şi Marele Mir, se îmbracă în veşminte, precum s-a arătat în rânduiala de luni. Se dă binecuvântarea şi se începe citirea Ceasurilor, cu tot tipicul lor, adică cu citirea Evangheliilor (stâlpii), iar preotul rânduit aprinde focul şi pune pe vatră cazanul mai mic – cel de 120 litri – apoi toarnă într-însul vinul, cam vreo 60 litri. Pe o masă alăturată, se amestecă bine toate plantele (cele de la nr. 3, până la nr. 30), iar preotul începe să le toarne încet, amestecând, peste vinul încălzit. Pe măsură ce fiertura se îngroaşă, se adaugă treptat restul de vin, cât va cere trebuinţa, până Ia cel mult 100 de litri. Se fierb vinul cu plantele cam două ore, amestecându-se mereu cu cele două lopăţele, ferindu-se să nu se ardă pe fundul sau marginile cazanului. După două ore, se stinge focul şi se lasă decoctul peste noapte, la răcit.

d) Fierberea decoctului din plante cu ulei şi adăugarea rășinilor

Miercuri dimineaţa, cei rânduiţi cu prepararea Sfântului şi Marelui Mir încep rânduiala slujbei la fel ca în ziua precedentă, iar preotul rânduit aprinde focul sub cazanul în care se găseşte decoctul de plante. Acesta se încălzeşte şi se amestecă bine până ce fiertura devine fluidă, se răstoarnă apoi decoctul în cazanul cel mare, spălându-se bine cu vin. Peste decoct se adaugă întreaga cantitate de ulei de măsline curat (60 litri) şi apoi se aprinde focul sub cazan. Doi preoţi încep să amestece cu lopeţile cele lungi, cât durează fierberea, luând seama să nu se ardă uleiul pe fundul ori pe pereţii cazanului. Încălzindu-se uleiul, se adaugă pe rând rezinele, cele enumerate de la nr. 31, până la nr. 35 inclusiv. Fierberea uleiului durează patru ore. Cu o jumătate de oră înainte de a se termina fierberea, se adaugă rezina Sryrax (de la nr. 36), după care marele ecleziarh citește o rugăciune de mulțumire.

Joi, în timpul Ceasurilor, Patriarhul, alături de ceilați Arhierei se adună cu toții în biserică, se închină la icoane și se îmbracă în sfintele veșminte. După otpustul Ceasurilor, ierarhii și toți ceilalți slujitori, preoți și diaconi, merg în mijlocul bisericii. Urmează acum rânduiala propriu-zisă a sfințirii Sfântului şi Marelui Mir, alcătuită din rugăciunile slujbei Vecerniei, alături de celelalte rugăciuni speciale, în care sunt enumerate concis darurile pe care le împărtășește Taina Sfântului Mir.

La finalul slujbei, vasele cu Sfântul și Marele Mir sunt duse la Proscomidiar. Conținutul se toarnă în alte vase mici, spre păstrare, iar locul unde s-a preparat Sfântul şi Marele Mir se curăță bine. Vasele şi obiectele se spală cu apă caldă, precum şi podeaua pe care au căzut stropiturile fierturii. Uneltele întrebuințate, care nu se pot spăla, se ard, iar drojdia ingredientelor rămasă după strecurare se îngroapă adânc în curtea bisericii.

E de menționat faptul că, până în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, sfințirea Marelui Mir era considerată un privilegiu special al Patriarhului Ecumenic. În anul 1885, prin Tomosul Sinodal dat de Patriarhul Ioachim al IV-lea al Constantinopolului, Bisericii Ortodoxe Române îi este recunoscută autocefalia și, odată cu ea, dreptul de a sfinți Marele Mir. Fiind sfinţit de către Arhierei, care sunt urmaşi ai Sfinţilor Apostoli la conducerea Bisericii, Sfântul şi Marele Mir are puterea şi harul pe care le avea însăşi punerea mâinilor Sfinţilor Apostoli peste capul primilor creştini.