În vechime se spunea despre Noe că el a fost şi osânda, şi mântuirea neamului omenesc din vremea sa. Şi, într-adevăr, prin faptul că s-a priceput să fie om credincios, curat, în mijlocul unor oameni care îşi pierduseră conştiin­ţa şi credinţa, el era o osândă pentru cei din jur, pentru că dovedea prin tot profilul său, ca să zic aşa, prin toată viaţa sa, prin toată fiinţa sa, că ceea ce ei socoteau a fi cu neputinţă şi ca atare respingeau este cu putinţă. Ace­laşi lucru îl spuneau Părinţii Bisericii despre Mântuitorul Hristos: El este o osândă întrucât ne-a arătat ce este chemat omul să fie şi ce poate fi el cu ajutorul harului dumnezeiesc; şi toto­dată El este mântuirea noastră.

(Mitropolitul Antonie, Taina Iubirii, Editura Sophia, 2009,  pag 36)