În urmă cu doar câteva zile, vestitul portal științific Lifescience. com lansa o teorie, pe cât de interesantă, pe atât de tulburătoare, și anume faptul că vechile astrograme sunt eronate, ca de altfel și predicțiile deja pregătite pentru anii care au trecut, pentru anul în curs și pentru cei ce vor urma, dacă nu vor fi fundamental rectificate.
După cum se știe, astrogramele sau horoscoapele se alcătuiesc în funcție de constelația în care s-a aflat Soarele în momentul nașterii unei persoane. Or, în decursul celor câteva milenii de când se alcătuiesc aceste tabele zodiacale și în mod deosebit în ultimii 2.500 de ani, de când aceste preocupări au căpătat o răspândire mult mai largă, oamenii de știință au constatat fenomenul de precesie, adică faptul că Pământul s-a deplasat mult față de Soare, ceea ce a condus la un decalaj de aproximativ 26-30 de zile pentru fiecare semn zodiacal.
Potrivit teoriei deja menționate, adevăratele intervale de timp corespunzătoare zodiilor reale ar fi următoarele: Capricorn: 20 ianuarie - 16 februarie; Vărsător: 16 februarie - 11 martie; Pești: 11 martie - 18 aprilie; Berbec: 18 aprilie - 13 mai; Taur: 13 mai - 21 iunie; Gemeni: 21 iunie - 20 iulie; Rac: 20 iulie - 10 august; Leu: 10 august - 16 septembrie; Fecioară: 16 septembrie - 30 octombrie; Balanță: 30 octombrie - 23 noiembrie; Scorpion: 3 noiembrie - 29 noiembrie; Ophiuchus: 29 noiembrie - 17 decembrie; Săgetător: 17 decembrie - 20 ianuarie.
Constatarea aceasta, pe care oamenii de știință au făcut-o cu mai mult timp în urmă, dar asupra căreia insistă în mod deosebit și tocmai datorită fenomenului „de masă“ al consultării astrogramei sau a horoscopului, conduce la o concluzie tristă: toți cei care s-au încrezut acestuia au crezut de fapt în horoscopul altora, datorită decalajului cu o zodie a fiecărui semn menționat. Îmi este greu să îmi imaginez prezumtivele erori: taurul nu mai este taur, ci berbec, leul nu mai este chiar leu, ci doar un rac, peștele se transformă în vărsător și tot așa mai departe. Ajung să spun că nu mai poți avea încredere nici măcar în horoscop. Dusă la extrem, această constatare a oamenilor de știință ar lăsa impresia că persoanele care s-au încrezut horoscoapelor, ba chiar au încercat să le respecte și să le împlinească, nu și-au trăit propria viață, ci au trăit viața altora, că, încrezându-se astrogramelor, au avut parte fie de bucuriile, fie de necazurile altora, iar pe ale lor le-au pasat. Bucuria lor au dat-o altora, fie că o meritau sau nu, după cum și crucea necazurilor au pus-o pe umerii semenilor.
Eu cunosc persoane care se încred mai mult horoscopului decât ajutorului din partea lui Dumnezeu, care acordă mai multă atenție predicțiilor, chiar și așa decalate, decât rugăciunii, oameni care, în loc să ceară de la Dumnezeu milă și ajutor, consideră că ceea ce le este scris, „în frunte le este pus“. Or, aceasta demonstrează tocmai încrederea naivă în unele calcule care, iată, par acum greșite, și lipsa unei educații și a unor cunoștințe religioase reale.
Credința ortodoxă consideră că nimic nu este predefinit în viața omului. Dumnezeu, chiar dacă, în atotștiința și în atotînțelepciunea Sa, preștie cursul vieții fiecăruia dintre noi, faptul de a ne apropia de Bine și Împărăția lui sau, dimpotrivă, de a deveni robi răului și tot mai numeroaselor forme pe care acesta le îmbracă, nu influențează viața noastră, nu ne constrânge la mântuire. Pe toate caută însă să le primească în dragostea și bunătatea Sa ființială. Sfinții Părinți învață că Dumnezeu știe că omul - ființa Sa preaiubită, avea să cadă în păcat, dar cu toate acestea nu a ezitat să o aducă la existență. Chiar și după căderea oamenilor în capcanele și ghearele răului, Dumnezeu nu a regratat că l-a creat, nu s-a bucurat de robia în care aceștia au ajuns, ci, la timpul potrivit, la „plinirea vremii“, L-a trimis pe Fiul Său iubit, pentru ca, prin Jertfa Lui izbăvitoare, să ne elibereze din lanțurile păcatelor și al patimilor, din legăturile morții spirituale.
Însă, chiar din actul creării omului, Dumnezeu l-a înzestrat pe acesta, adică i-a sădit în adâncul sufletului său, în însuși chipul lui cel dumnezeiesc, darul sfânt al libertății, puterea de autodeterminare și de alegere între două sau mai multe variante, discernământul. Este adevărat, pe de altă parte, că această facultate sufletească suferă întunecare prin fiecare păcat, încât cel care trăiește în patimi trăiește, de fapt, în întuneric spiritual.
Oferindu-i omului libertate, Dumnezeu a lăsat deschisă alegerii acestuia opțiunea între bine și rău, între păcat și virtute și, chiar și în căderile cele mai grave, nu l-a lipsit de dragostea și ajutorul Său, ci, prin pocăință, îi redeschide porțile mântuirii. O frumoasă vorbă duhovnicească spune că „dragostea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu este infinit mai mică decât dragostea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcatos“, iar alta, la fel de înțeleaptă, spune că Dumnezeu „caută“ la intenția noastră și atunci când vede că dorim binele, stă în ajutorul nostru, că, dacă vede că noi facem un pas spre El, iese în întâmpinarea noastră și face restul de 99 de pași.
Așadar, Dumnezeu vrea binele tuturor, mântuirea generală, însă, oricât de bun și iubitor ar fi, nu silește niciodată creatura Sa la mântuire cu forța. Ne lasă pe fiecare să alegem liber între calea vieții veșnice și cea a morții de veci, între bine și rău și, în consecință, între mântuire sau osândă și tristețe fără de sfârșit.
De aceea, un bun creștin, în loc să își consulte „horoscopul“, ar trebui să deschisă cartea de rugăciune și să invoce ajutorul Părintelui ceresc. În loc să foileteze paginile ziarelor, în cercetarea frenetică a predicțiilor pentru ziua respectivă, să o înceapă prin rânduitele rugăciuni și, în loc să caute frecvențele care îi anunță o zi bună sau una rea să încerce să își armonizeze ziua și viața cu voia lui Dumnezeu, să consoneze cu lumea în fapte bune și virtuți.
Atunci va înțelege că deasupra tuturor constelațiilor se află Creatorul lor, că, din punct de vedere duhovnicesc, oricărei predicții zodiacale îi stau înainte dragostea și bunătatea lui Dumnezeu, Care prin fiecare eveniment al vieții și în fiecare clipă a existenței noastre ne poartă de grijă și caută să ne învețe să distingem între adevăr și eroare; Care ne cheamă, ne ajută și ne așteaptă să ne construim fiecare, cu ajutorul Lui plin de bunăvoință, clipe, ceasuri, săptămâni, luni, ani și o existență fericită, care să fie vrednică de răsplata Sa veșnică în Împărăția iubirii Sale.