A vă trata sora sau a alerga la sfinți sunt două lucruri care nu se exclud reciproc. Pe doctor Dumnezeu l-a făcut și doctoriile sunt creațiile lui Dumnezeu. Doctorul nu el însuși tratează, ci Dumnezeu tratează prin el. Dumnezeu îi insuflă doctorului și el prescrie medicamentul potrivit. Dar, când Dumnezeu nu îi ajută pe doctori, nu știu dacă atunci vreunul dintre ei ajunge să prescrie medicamentul potrivit.

Adresați-vă medicului, dar în același timp rugați-vă mai mult Domnului și sfinților Lui ca să-l învețe pe acesta să prescrie corect medicamentul. Și la sfinții plăcuți să alergați și să faceți tot ceea ce fac oamenii binecredincioși în aceste cazuri (numai la descântătoare să nu mergeți)...

Numai Dumnezeu știe totul. Boala nu este un jug, nici nu este semnul lepădării lui Dumnezeu. Dimpotrivă, este mila lui Dumnezeu. De la Dumnezeu tot milă este: fie că e boală, fie că e sărăcie, fie că e nenorocire.

Să se roage sora dumneavoastră cu mai multă râvnă lui Dumnezeu, dar, rugându-se, să nu spună: „Dă-mi sănătate”, ci „Fie voia Ta, Doamne! Slavă Ție, Doamne! Dacă Tu voiești, Doamne, izbăvește-mă, iar dacă nu voiești, fie voia Ta! Cred că și aceasta (boala) este bună, așa cum bună este sănătatea...”.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 218-219)