Nu există decât o singură suferință, aceea de a fi singur. Un Dumnezeu o singură Persoană n-ar fi iubire. El este Treime, unul și treime în același timp. La fel, ființa umană, monadă închisă, n-ar fi chipul Lui. Relatarea biblică numește femeia ”ajutor”, mai exact un ”față către față”. Ca ajutor, un alt bărbat ar fi fost mai de folos decât o femeie. Și Biblia nu spune că nu este bine să ”muncească omul singur”, ci ”nu e bine să fie omul singur”, așa încât femeia ”va fi cu el”. ”Unul către celălalt”, formând o co-existență. Așadar, ființa umană este de la început, in principio, o ființă conjugală. ”Bărbat și femeie i-a făcut și i-a binecuvântat și le-a pus numele: Om în ziua în care i-a făcut” (Fac.5,2).

(Paul Evdokimov, Taina iubirii, Editura Christiana, pp. 127-128)