O, pe cât este mai bine şi mai cu cinste să vieţuieşti după cele ale lui Dumnezeu, cu vieţuire îngerească şi să fii mai presus de amestecarea trupească! Nu este nici o mirare şi laudă a vieţui după trup, căci astfel vieţuiesc nu doar creştinii, ci şi păgânii şi jivinele şi vitele. Dar a vieţui curat, îngereşte, întru Unul Dumnezeu, este lucru preaslăvit, căci astfel au vieţuit Sfinţii şi s-au unit cu Dumnezeu şi au săvârşit fapte minunate şi au strălucit în lume ca soarele, iar acum sălăşluiesc întru neîncetată bucurie în vecii vecilor. Nu e deloc măreţ a vieţui după trup: celor care se uită doar dintr-o parte, li se pare frumos, iubit; însă de cercetezi mai adânc, ţi se va arăta îndestul de pângărit: vei afla şi povara conştiinţei şi întunecarea minţii, legătură fără rost, nedumerire, înrobire, iar în ceasul morţii mare necaz şi împovărare a sufletului.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 47)