Mai înainte de a fi trupuri, doi tineri sunt suflete. Iar două suflete se pot uni doar în prezenţa şi cu lucrarea lui Hristos, prin Taina Sfintei Cununii. Unirea trupească nu îi ridică dincolo de stadiul animalic şi nu le garantează o bucurie sau o împlinire superioară acestora.

Plăcerea ucide credinţa din aceste suflete care nu mai sunt lăsate să trăiască, de care nu se mai ţine cont absolut deloc. Desfrâul  şi viaţa sufletului sunt două realităţi care nu se pot întâlni vreodată! Viaţa sexuală prematură nu poate decât să atragă după sine şi alte păcate: necredinţă, irascibilitate, iresponsabilitate, josnică imoralitate, insensibilitate, egoism, droguri, sinucidere, lipsirea de Hristos, dar şi de rodul normal al iubirii dintre doi tineri (copilul), trăirea în timp fără a ţine cont de propria veşnicie… Viaţa în trup fără a sfinţi propriul trup.

(Părintele Paulin de la Putna, Iubire, spovedanie şi libertate, Editura Egumeniţa, 2008, p. 130)