Ce-i cu harababura asta din casa dumneavoastră? Cum v-am citit scrisoarea, am și simțit vântul cum umblă prin camere. Nu e ceea ce trebuie. Desigur, nu toate sunt în puterea dumneavoastră, dar unele sunt. De pildă, în vizite să ne manifestăm reținut, cu gândul la Domnul și cu frică de Dumnezeu, să nu vorbim în plus, să nu osândim și să nu ne facem planuri deșarte; toate acestea și multe altele sunt în puterea noastră. Iar din moment ce sunt în puterea noastră, și răspunderea pentru ele cade asupra noastră.

După ce i-am petrecut pe oaspeți și am rămas singuri, trebuie să ne îngrijim imediat de suflet și să ne grăbim a curăța tot ce a fost semănat în el, să-l așezăm iarăși înaintea Domnului într-o stare de evlavie și să reluăm cursul preocupărilor obișnuite, de mai înainte: cititul, lucrul de mână și altele. Despre întoarcerea vizitelor nu vă faceți griji; dacă ați izbutit, e bine, dacă nu, nu-i nicio nenorocire. Așa să faceți. Numai la biserică să vă duceți în zbor, ca și cum ați avea aripi, și adunați de acolo aroma rugăciunilor și a cugetării de Dumnezeu. Domnul să vă binecuvânteze!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori duhovnicești despre viața creștină, Editura Sophia, București, p. 94)