De pildă, în Capernaum, Maria, însoţită de fiii şi fiicele lui Iosif din prima căsătorie, numiţi generic de narator „fraţii şi surorile lui Iisus” (Marcu 3, 31-32), I-a trimis răspuns că este aşteptat afară. Atunci Iisus, privind pe cei din jur, oarecum indignat de abaterea atenţiei ascultătorilor şi nu de faptul că a fost deranjat de la cuvânt, a zis: „Iată, mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea” (Marcu 3, 33-35).

De aici concluzionăm că pe cel care nu face voia lui Dum­nezeu nu-l ajută cu nimic dacă este ruda după trup a cuiva cu viaţă sfântă. Pentru că nu putem fi fraţi cu Hristos, în Duhul Sfânt, fără să avem o viaţă spo­rită în virtute. Împlinirea poruncilor este de preferat rudeniei trupeşti. Or, voia lui Dumnezeu nimeni nu a putut-o împlini mai bine ca Maica Domnului! Aşa se şi explică faptul că acea femeie din mulţime, lăudându-L pentru cuvântul rostit, a elogiat-o pe Maica Sa, zicându-I: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt!” (Luca 11, 27). La auzul acestor cuvinte, El nu numai că nu le-a negat, ci i-a întărit afirmaţia, spunând: „Aşa este...” (Luca 11, 28).

(Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții – O sinteză pentru omul grăbit, Editura Pars Pro Toto, Iași, 2014, pp. 23-24)