Dumnezeu ne-a ales pe toţi, pe fiecare dintre noi, să fim oameni şi, a fi om înseamnă să-ţi afli sensul existenţei şi bucuria de a fi în Dumnezeu, în relaţia vie cu El.

De ce nu răspundem toţi?

Sau, de ce alegem să răspundem într-o limbă a dorinţelor trecătoare şi ucigătoare de suflet?

Pentru că refuzăm Crucea. Şi o refuzăm pentru că o privim cu vederea celui rău care ne-o prezintă ca pe o suferinţă care ni se cuvine ca pedeapsă pentru nevrednicia noastră din partea Unui Dumnezeu drept!

Şi ce ne aduce această privire piezişă? Suferinţă! Multă şi urâtă suferinţă! Şi cum o trăim? Folosindu-ne mintea pentru a scorni mereu noi şi noi mijloace de anihilare a simţirii durerii şi de producere a plăcerii. Şi ce folos avem? O tot mai gravă deteriorare, o tot mai cumplită suferinţă.

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 8-9)