Sunt convins că aveți cărți preferate. Pe care le-ați dărui altora sperând că le va face aceeași bucurie pe cât v-a făcut vouă. Nu știu dacă ați avut vreodată o carte preferată înainte de a fi scrisă. Mie mi s-a întâmplat această bucurie cu lucrarea sibianului Adrian Stoia: Cultura materială reflectată în programele iconografice ale bisericilor din sudul Transilvaniei (secolele XIV-XVI) (Ed. Honterus, Sibiu, 2019, 157 pg.+ 181 planșe).

Am urmărit în timp pârguirea ei în preocupările autorului. Fișe și alergătură – ar zice unii. Drag și vocație cultivată pentru a redescoperi lumii de azi estetica iconologiei cu adevărat speciale din bisericile evanghelice ori catolice de Ev Mediu românesc în sud – Transilvania. Generos cu efortul și plin de râvna omului antrenat în munca de cercetător sub mâna D-lui. Profesor Zeno Karl Pinter, autorul nostru reușește o lucrare despre care scrie, argumentând alegerea unei proiecții pe artă eclesială în spațiul mult mai vast al culturii materiale: „Trebuie (...) să recunoaștem faptul că pictura ecleziastică ține în ea cea mai bogată bază de imagini păstrată până la noi. Una din cauze este tocmai atenția și grija acordată lăcașelor de cult, care au rămas, cu toate neajunsurile peste timp, cele mai îngrijite monumente  din comunitate. Numărul mare de piese cuprinse în iconografie, documentează peste timp existența și evoluția anumitor tipuri de obiecte folosite uzual, în cadrul cultului divin. Pentru unele dintre acestea se poate observa chiar evoluția lor în timp” (p. 10).

Pornind de la Cricău și Sebeș (la Vest), Băgaciu și Cund (la Nord), Prejmer (la Est) și Râșnov (la Sud) – anume spațiul oferit de regele Geza al II-lea (1141-1162) coloniștilor saxoni ori celor secui- geografia cercetării vizează tocmai cheile imagistice ale ansamblurilor murale ori prolipticelor provenite din mediul ecleziastic. De altfel autorul ne lămurește asupra cestor lucruri în Capitolele tehnice ale Lucrării sale: Cap. I – Istoricul Cercetării (Istoricul cercetării privind pictura de panou și pictura murală medievală transilvăneană, pp. 12-18, Istoricul cercetărilor privind aspecte de viață materială ilustrate în iconografie, pp. 18- 23), Capitolul  II – Repertoriul monumentelor și obiectivelor artistice din Sudul Transilvaniei care conțin mărturii de cultură materială medievală – secolele XIV-XVI, pp. 24-54, Capitolul III – Aspecte de arhitectură, pp. 56-71, Capitolul IV – Icoane ale vieții materiale medievale din spațiul geografic sud-transilvănean – cu o incredibil de amănunțită panoplie de obiecte pornind de la chei, cazane, saci și coșuri, genți ori pungi de bani până la clopot, oglindă, jucării ori obiecte de veselă comună. Un aspect impresionant îl reprezintă analiza propusă asupra modalităților de iluminare a spațiului interior și exterior, pp. 90-98, ori identificarea îndeletnicirilor individuale și obștești, pp. 98-99.

Un subcapitol se ocupă de reprezentări ale instrumentelor de măsurare a spațiului – instrumente de măsurare a masei și a timpului, pp. 102-108. Un altul de obiectele de mobilier, pp. 108-113. Capitolul V – Viață militară. Echipament, armament, instrumente de tortură (pp.113- 116) și Capitolul VI ne propune o analiză asupra obiectelor care se asociază domeniului credinței și culturii spirituale (pp. 117-143). Sunt informații despre instrumente muzicale, imaginea cărții și instrumentelor de scris, ethosul iconic al religiozității și cultului (vase liturgice ori însemnele demnității clericale și sacerdotale. Lucrarea ne propune o a doua parte cu planșe care ilustrează Repertoriul obiectelor de cultură materială reflectate în pictura murală și de panou a Bisericilor din Sudul Transilvaniei (secolului XIV-XVI)( 181 de planșe) care completează fericit una dintre cele mai frumoase cărți propuse cititorului român în acest domeniu.

Bazat pe studiul la fața locului a acestui tezaur încă puțin exploatat precum și pe colecțiile existente în Muzeul Brukenthal din Sibiu sau Muzeul de Artă al României și al celui de Artă din Cluj, volumul acesta îmi pare un minunat pod de cultură cu o lume care părea că trece. Dar a rămas, iată, pe inima de sens a unei istorii și pe retina ei iluminată de Har. Pentru autor o mulțumire adâncă. Pentru munca și bucuria lui în cercetare care, sperăm, nu se va opri aici.