În general însă, cred că, în relaţiile de familie, prin­cipiul fundamental este acelaşi ca în Biserică: trebuie res­pectat capul şi împlinită până la capăt misiunea capului. Bărbaţii imediat tresar la slujba cununiei, în care se ci­teşte Epistola către Efeseni (5, 20-33), în care se spune la sfârşit: și femeia să se teamă de bărbat! Să se teamă! Teamă multă, aşa, mare, tare! Şi toţi încântaţi, fericiţi! Gicuţo, vezi ce zice părintili? Dar ce se întâmplă?! Ei uită să citească două versete mai sus. Când să se teamă femeia de bărbat? Când bărbatul face pentru femeie ce a făcut Hristos pentru Bi­serică - aşa zice Sfântul Apostol Pavel. Când moare pen­tru ea! Câtă vreme există acest exerciţiu al disponibilităţii până în moarte de dragul celuilalt, cum să nu se teamă celălalt?! Trăim frisonaţi unul lângă altul!

Într-o familie în care nu mai trăim taina acestei frisonări de teama de a nu-l ucide pe celălalt pentru că nu m-am lăsat eu ucis... Salut! Este celula de bază a societă­ţii. Constatând că toate formalităţile au fost îndeplinite, vă declarăm soţ şi soţie. Orice formalitate desigur că poate fi deformalizată şi atunci, în momentul în care cununia e doar o formalitate, bip - divorţ! Vin oameni la spovedit înainte de cununie şi îmi spun: Ştiţi, părinte, ne-am gân­dit să încercăm! Dacă nu merge... Nu e de râs, măi, că e de plâns! Dacă nu merge, aruncăm peste gard tot - toate visele noastre, tot ce am vorbit despre noi, tot ce am visat despre copiii noştri, despre copiii copiilor noştri, pentru că o familie nu înseamnă o familie, ci înseamnă un neam. Şi un neam nu înseamnă un neam, ci înseamnă omenirea întreagă!

(Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, pp. 38-39)