În 1979 un tânăr român, Dimitrie Coravu, finaliza la Atena, sub coordonarea lui S. Agouridis, o strălucită teză de doctorat. Ajuns episcop în Țară, Damaschin Coravu avea să fie mai întâi Episcop-vicar la Craiova și apoi Episcop al Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Până în 2009, când se stinge. Cunoscându-l personal, îi înțeleg smerita nepublicare a tezei sale, care pentru noi, pe când eram studenți, ne era amintită, dar nu aveam cum să o cercetăm, inclusiv exemplarele în limba greacă fiind puține în bibliotecile academice din teologia vremii.

La prima Permanență a Consiliului Eparhial de la trecerea la cele veșnice a distinsului episcop, Părintele Patriarh – locțiitor al scaunului îndoliatei eparhii – atrage atenția că modul cel mai onorant de cinstire a memoriei sale ar fi publicarea lucrării de doctorat în limba română. Părintele Damaschin lucrase la această traducere și manuscrisul a fost predat Părintelui consilier cultural de către cei apropiați ai Preasfințitului.

Preasfințitul Părinte Vincențiu – actualul Episcop al Sloboziei și Călărașilor – dă binecuvântarea și oferă întregul sprijin pentru ca lucrarea – în îngrijirea Maicii Emilia Nistoroiu, din a cărei prezentare am preluat „povestea” ediției – să fie adusă pe masa teologiei românești de astăzi. Astfel a fost publicat volumul Dimitrie Coravu (Episcopul Damaschin Coravu), Rugăciunea Domnească- Studiu filologic, istorico - teologic. Teză de Doctorat. Atena 1979 – Profesor coordonator: S. Agouridis (Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, Parenesis, București, 2016, 347 pg.).

Teza este exact ceea ce ne așteptam să vedem după un efort extrem de dificil în vremea aceea. O carte care ne-a lipsit într-adevăr și care prin ediția prezentă umple un gol bibliografic. Pentru a înțelege importanța acestei lucrări redăm pe scurt cuprinsul. 

După Cuvântul Înainte al Profesorului Constantin Preda (pp. 5-10) și Nota asupra ediției (pp.11-15), volumul propune: Prolog (Importanța Rugăciunii Domnești în epoca contemporană; Scopul lucrării, modul de expunere a materialului și metoda de lucru, pp. 11-19). Partea Întâi. Studiu filologic și istorico-teologic: Capitolul I: Examinarea Rugăciunii Domnești din punct de vedere al textului (I. Problema diferențelor de text a Rugăciunii Domnești la Matei și Luca și încercările de soluționare a ei; II. Forma literară, pp. 25- 53); Capitolul II: Substratul istorico-teologic al Rugăciunii Domnești (I. Generalități; Rugăciunea în Vechiul Testament; III. Rugăciunea în Literatura Rabinică; IV. Rugăciunea în comunitatea din Qumran; V. Rugăciunea în Noul Testament, pp. 54- 96); Capitolul III: Privire istorică asupra interpretării Rugăciunii Domnești, pp. 97-105; Partea a Doua: Studiu ermineutic al Rugăciunii Domnești: Capitolul I: Împărțirea textului Rugăciunii Domnești (I. Împărțirea textului Rugăciuni Domnești, pp. 107-110); Capitolul II: Invocarea „Tatăl nostru care ești în ceruri” (I. Invocarea lui Dumnezeu ca „Tată”; II. Studiu ermineutic al invocării Rugăciunii Domnești, pp. 111-155); Capitolul III. Primele trei cereri (I. Prima cerere „Sfințească-se numele Tău”; II. Cererea a doua: „Vie împărăția Ta”; III. Cererea a treia: „Facă-se voia Ta”; IV. „Precum în cer așa și pe pământ”, pp. 156- 181). Capitolul IV: Cererea a patra: „Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi” (I. Generalități referitoare la textul cererii; II. Sensul cuvântului „epiousios”- spre ființă; III. Comentarea cererii, pp. 186- 223); Capitolul V: Cererea a cincea: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” (Matei 6.12) și versetele de la Luca 11.4 și Didahia 8.2 (I. Generalități referitoare la textul cererii; II. Comentarea cererii, pp. 224- 249); Capitolul VI: Cererea a șasea: „Și nu ne duce pe noi în ispită” (Mt. 6.13; Lc. 11.4; Didahia 8.2)(I. Generalități; II. Sensul cuvântului „peirasmos” (ispită) în Sfânta Scriptură și literatura iudaică, precum și sensul expresiei „eisfero eis peirasmos” ( a duce în ispită); III. Sensul cererii, pp. 250- 286); Capitolul VII: Sfârșitul Rugăciunii Domnești (I. Cererea a șaptea: „Ci ne izbăvește de cel rău” (Matei 6.13; Didahia 8.2); II. Doxologia, pp. 287- 302). Lucrarea se încheie cu un Epilog (pp. 303-304), Bibliografie (pp. 305- 322) și indexuri (scripturistic, citări, scriitori) (pp. 323- 344).

Un volum actual prin subiect și tratare. Poate că nu e rău se ne aducem aminte că, atunci când ne mai entuziasmăm de subiectele servite de presă despre Tatăl nostru, avem răspunsuri ortodoxe încă din... 1979. O recuperare de memorie teologică de mare calitate editorială, un semn că iubirea față de Arhiereu înseamnă și punerea în valoare a gândirii sale teologice.

Sursă text și foto: tribuna.ro