O hartă a lucrării de Duh a locașurilor Dunării de Jos
Istoria unor locașuri ale comunităților care reapar în lumina vieții și prin astfel de contribuții la bibliografia unei Biserici din viața căreia încă ne hrănim Învierea.
Am prezentat și altă dată lucrarea istorică a domnului Sorin Geacu, neistovitul istoric de la Institutul Academiei Române, dedicată recuperării memoriei locașurilor de cult din zona Dunării de Jos. Zilele acestea mi-am petrecut clipe de emoție citindu-i lucrarea Biserici din Eparhia Dunării de Jos în anul 1921 (Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2021, 213 pg.).
Citisem, cred că apărută undeva în 2018, lucrarea sa despre Bisericile din Dobrogea de Nord în 1921 și mă entuziasmase exact conținutul documentaristic. Un soi de extragere cu „penseta” lecturii a mii și mii de amănunte. Neperisabile istoric. Importante pentru ochiul specialistului ori a lectorului obișnuit într-ale istoriei imediate. Și de data aceasta efortul este uimitor și te bucură, ca lector, ca iubitor de istorie.
Lucrarea este marcată de o prezentare realizată de IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, intitulată O emoționantă restituire istorică de suflet și de Patrimoniu (pp. 11-13), urmată în planul lucrării de un Studiu introductiv (pp. 15-34) care ne dăruiește punctele cardinale ale deslușirii volumului de restaurare arhivistică și documentară. Autorul ne explică modul în care a adunat datele pe seama „Chestionarelor privitoare la monumentele istorice”- identificate în fondul creat de fosta Comisiune a Monumentelor Istorice, păstrat la Institutul Național al Patrimoniului din București, distribuite în 1921- prin preoți parohi sau preoți- călugări. Chestionarul este descris (pp. 16-17) în amănunțime și dovedesc, și prin publicarea acestui volum, perenitatea unui demers care se voia de inventar. Dar care acum, sub ochii noștri, devin pagini de viață, de asumare în Hristos a istoriei comunităților creștine din Eparhia Dunării de Jos. Sunt prezentate situația locașurilor de cult din județele, de altă dată, ale regiunii: Covurlui (pp. 35-112), Constanța (pp. 112-164), Caliacra (pp. 165-188) și Durostor (pp. 189-207).
Istoria unor locașuri ale comunităților care reapar în lumina vieții și prin astfel de contribuții la bibliografia unei Biserici din viața căreia încă ne hrănim Învierea.
Sursă text și foto: Tribuna.ro
Despre Sfânta Parascheva, altfel
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro