De pe când începusem studiul teologiei am descoperit, grație insistențelor Părintelui Ioan Ică Senior și ale fiului acestuia, Părintelui Ioan I. Ică jr, frumusețea teologiei Ortodoxe în interiorul ei, în ceea ce s-ar putea numi ecumenismul ei intern. Părintele Ion Bria a activat și mai mult dorința de a cunoaște ce anume se întâmplă și s-a scris în spațiile ortodoxiei sârbe, bulgare, rusești ori grecești, în ce mod acele teologii pot influența gândirea noastră în epoca răzgândirii. Dincolo de Părintele Iustin Popovici aveam să descopăr alte nume de teologi sârbi, între care Nicolae Velimirovici mi-a cucerit și cucernicit sufletul. Sunt convins că vă amintiți că în Picătura de carte am prezentat, nu o dată, pagini din minunata sa teologie.

De data aceasta vă prezint, deși îmi pare aproape imposibil de cuprins într-o simplă rubrică de ziar, două volume ale lucrării lui Vladimir Dimitrievici, Fără Dumnezeu nici peste prag. Duhovnici sârbi ai veacului XX (Viața și învățăturile),  (Editura Egumenița, 2018, vol.I. 406 pg și vol. II, 494 pg.). Prin traducerea din limba sârbă a Maicii Domnica Țalea avem la îndemână cea mai interesantă sinteză istorică și teologică a Ortodoxiei Sârbe. Apărută în 2007 la Belgrad în limba sârbă, cum era și firesc, lucrarea a suscitat interes și bucurie în rândul credincioșilor. Ne sunt prezentați mare parte din Părinții Bisericii Sârbe, viața, gândirea, așezarea în duhul propovăduirii, registrul istoric și duhovnicesc al vieții lor mărturisitoare. Este, dacă vreți, un Pateric sârbesc contemporan – ori o mică Dogmatică vorbită, cu alte conotații de text decât cea a Părintelui Stăniloaie și M.-A. Costa-Beauregard (Mica Dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, Desis, Sibiu, ed.III-a, 2007, 232 pg) – cu o amplă rădăcină metodică în catehetică și în istoria teologiei. Ramură unde sunt convins că teologii ortodocși au foarte mult de muncit, redactat, editat și publicat.

Pentru că nu pot sintetiza bogăția infinită a acestor volume îmi permit doar să vă indic numele celor pe care autorul îi propune atenției cititorului, reținând titlurile de capitol pentru a înțelege în ce mod gândește Vladimir Dimitrievici întâlnirea cu sfinții sârbi: Volumul I: Cuvânt înainte- Mișcarea bogomilită și sufletul poporului (...) (pp. 5-16); Nicolae Velimirovici, călăuzitorul oștirii bogomilite a lui Hristos (pp. 17-72); Sfântul Nicolae Velimirovici și Sfântul Iustin Popovici. „Despre bogomiliți” (a nu se citi bogomili, n. NC) (pp. 73-114); Monahul Iacob Arsovici, mărturisitorul pocăinței (pp. 115- 168); De la hoț la fiu de împărat- Ieromonahul Macarie, duhovnicul Mănăstirii Iovania (pp. 169-176); Arhimandritul Rafail (Topalovici). Fiu duhovnicesc al Sfântului Nicolae Velimirovici (pp. 177- 190); Schiarhimandritul Gavril (Dimitrievici), împlinitorul poruncilor lui Dumnezeu (pp. 191-266); Fratele Stanko Marcici, Serafimul în trup (pp.267- 270); Egumenul Evstatie (Rakici), stâlpul Mănăstirii c hramul „Schimbarea la Față a Domnului” (pp. 271-280); Ieromonahul Casian, omul care a crescut furnici (pp. 281-292); Egumenul Calist, de la luptător la călugăr (pp. 293- 318); Egumenul Sava de la Rukumie, smeritul mărturisitor al Împărăției lui Dumnezeu (pp. 319- 340); Protoegumenul Nicanor de la Hilandar, gospodarul sârb în Sfântul Munte (pp. 341-370) și Monahul Gheorghe, pustnicul din Athos (pp. 371-401). Volumul al II-lea continuă cu aceeași modalitate de construcție a textelor, medalion și adaos de învățături: Monahul Mitrofan de la Hilandar, sluga Celui nemărginit, Care locuiește în inimă (pp. 5-72); Schiarhimandritul Iulian (Knejevici), starețul sârb de la Mănăstirea Studenița (pp. 73-100); Părintele Sava, albina de la Ovcear (pp. 101-192); Vlădica Daniil, propovăduitorul Cuvântului întrupat (pp. 193-248) și o serie de Anexe la Patericul sârbesc (pp. 249-266). Volumul se încheie cu o selecție de texte închegate în jurul titlului Călăuzirea duhovnicească în mișcarea bogomilită- Iovan Saracevici, Draghi Miletici, Vlădica Daniel , Matei Arsenievici și o concluzie simplă despre Sfântul Nicolae de Jicea și principiile mișcării bogomilite (pp. 267- 484).

Câteva note personale la lectură. Mișcarea bogomilită sau a rugătorilor către Dumnezeu este o mișcare a Ortodoxiei sârbe condusă de Sfântul Nicolae Velimirovici. Citirea Scripturii, împărtășirea cu Sfintele taine, cântarea de imne duhovnicești, trăirea în rugăciune ori călătoria în pelerinaje duhovnicești, spovedania păcatelor și ținerea posturilor au fost mijloacele acestei mișcări foarte populare. Care a schimbat nu doar viața mirenilor, ci a ierarhilor și clericilor sârbi, reînsuflețiți de susținerea populară a exigențelor vieții în Hristos. Din ambele volume se simte acesta din plin. Cartea, ne mărturisește autorul, e scrisă asemeni unui volum de reportaje duhovnicești, multe din texte fiind interviuri lămuritoare la o serie de realități ale teologiei practice prin care poporul sârb binecredincios a fost renăscut, trecut de la lâncezeală la viață. Absolvent al Facultății de Filozofie din Belgrad, autorul (născut în 1969 la Ceacika) reușește să ofere o serie de date, texte și contexte extrem de importante înțelegerii acestei renașteri duhovnicești, cu importante echivalențe în propria noastră istorie bisericească.

Sursa: tribuna.ro