Între aparițiile editoriale recente una mi-a părut extrem de luminoasă și importantă: Monahismul, același și perpetuu (Ed. Renașterea, Cluj Napoca, 2021, 391 pg.). Coordonatorul volumului, o muncă de echipă de bună calitate, expresia gândirii unui „sobor” de monahii – cum rar avem parte – este Părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru. Mare parte din studii au fost deja publicate ori au constituit conținutul unor referate prezentate în plenul unor sinaxe duhovnicești. E glasul unor călugări dedicați studiului și vieții monahale, oameni responsabili de obștile lor care caută și trăiesc pe Hristos.

Redăm conținutul, insistând pe cei care s-au nevoit să-și exprime gândurile: IPS Andrei Andreicuț, Monahul, cavaler al Duhului Sfânt (pp. 5-10); Arhim. Dumitru Cobzaru, Monahismul, același și perpetuu și Mărturii din viața monahală. Așezăminte duhovnicești,  culturale și sociale din Eparhia Clujului (pp. 11-12 și 13-42); Ierom. Rafail Noica, Monahismul- viața deplină în Dumnezeu (pp.43-70); PS Irineu Pop-Bistrițeanul, Monahismul – școală a jertfei și a sfințeniei (pp.71-90); Ierom. Grigorie Benea, Ce se întâmplă cu vocațiile monahale? (pp. 91-108); Monahia Paraschiva Buculei, Smerenia-virtute reprezentativă a monahului (pp.109- 124); Arhim. Zaharia Zaharou, Duhul călugărului și duhul veacului (pp.125-160); Ierom. Natanael Zamfirache, Călugărul și duhul veacului  (pp.161- 172); Arhim. Teofil Roman, Sfânta Liturghie- izvor de har și bucurie pentru călugăr (pp.173- 185); Pr.Dr. Dan Popovici, Martiriul: din împărăția bazileilor în Împărăția monahilor (pp.185-204); Ierom. Dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, Vocația monahală în epoca postmodernă (pp.205-210); Protos. Gavril Horț, Chipul a trei părinți îmbunătățiți:Protos. Vasile Luncan, Arhim. Dometie Manolache și Ierom. Adrian Făgețeanu- mărturii vii ale misiunii pastorale în mănăstire și parohie (pp. 211- 220); Arhim. Dr. Paisie Cinar, Locul și importanța monahismului în comunitatea eclesială și aportul său la misiunea Bisericii în lume (pp.221-232); Pr.Dr. Dan Popovici, Pătimirile cinului monahal în perioada comunistă (pp. 233-308); Protos.Luca Gheberta, Biserica și Marea Unire. O analiză a contribuției monahismului românesc la înfăptuirea Statului Național Unitar Român (pp. 309- 338); Arhim. Samuel Cristea, Importanța lecturii Sfintei Scripturi de către monahi (pp.339-374) și Ierom. Matei Motentan, Filantropi de ieri și de azi care au ctitorit și zidit mânăstiri (pp. 375- 391).

Fiecare text este, în fond, o provocare la înțelegerea ethosului misionar-pastoral și uman pe care-l reprezintă monahismul românesc, corp dinamic și sfințitor al întregului, Biserica Ortodoxă. Cu plăcere am descoperit texte limpezi, articulate în duhul monahal, echilibrat în Scriptură și în slujire. De astfel de mărturii avem nevoie pentru ca oamenii să ne înțeleagă aspirațiile, efortul și vocațiile.

Sursa: tribuna.ro