Vezi că, atunci când focul se atinge de tămâie sau de o altă pulbere bine mirositoare, apare dintr-o dată fumul şi se ridică o mireasmă bineplăcută.

Întocmai se întâmplă şi atunci când harul Duhului Sfânt se atinge de o inimă omenească: în clipa aceea, într-o asemenea inimă se deşteaptă suspinul şi rugăciunea cea adevărată, la fel ca şi buna mireasmă ce-a fost stârnită de foc, şi se înalţă la Tatăl Ceresc, dobândind la Dânsul har şi milă.

Această întâmplare ne învaţă să cerem Duhul Sfânt de la Dumnezeu, pentru ca El să trezească adevărata rugăciune în inimile noastre – „Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!” (Romani 8, 15).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 160)