De aceea m-am bucurat când Centrul de Cercetare Teologică al Facultății noastre de Teologie a girat publicarea unei ediții muncite și îngrijite de Pr. Remus Ioan Răsvan, în principal, ediția a 2-a din munca de odinioară a Părintelui Zaharia Boiu, a volumului I din Semințe din Agrul lui Christos. Cuvântări bisericești. Pe tote duminicile, prasnicele și serbătorile de preste an, preecum și la causale  bisericeșt, publice și private (Sibiu, Ed. Armanis, vol. I, 2020, 306 pg.) Ediția din 1898 prevedea – și cea de acum conservă alegerea lui Boiu – în tomul I Cuvântările la Duminecile de preste an, predicile aceste însoțind vreme de cel puțin 50 de ani cea mai mare parte a efortului preoților de elaborare a unei predici lucide și profund duhovnicești.

Frumusețea scrisului, aprofundarea exegetică a Scripturii – după reguli moderne vremii de atunci și nu trecute ca actualitate vremii de acum – limpezimea limbii române oferite de către Zaharia Boiu i-au adus nu doar un meritat premiu al Academiei Române ci și grija nesfârșită de a finaliza pelerinajul său omiletic. Autor de manuale pentru școlari și dascăli deopotrivă, protopop cu largă experiență pastorală, asesor mitropolitan și om implicat în foarte multe proiecte culturale și sociale ale Sibiului, Zaharia Boiu nu dezamăgește în antologia sa de cuvântări.

Sprijin generațiilor de atunci, republicarea de acum este un îndemn la o recitire a memoriei omiletice a Transilvaniei Ortodoxe în contextul unei istorii eclesiale deloc lipsită de bruscări și tensiuni. Șagunian prin școală și curaj, Boiu impune un stil sobru, foarte atent la amănunte și aproape lipsit de metaforă. Abia volumele 2 și 3 din Semințe din Agrul lui Christos – al doilea trecând pragul spre tipar – ne vor elucida asupra personalității propovăduitorului numit, nu în zadar, „fala amvonului Ardelean”.

Nu e un simplu volum de aducere aminte. Ci și o atentă provocare a generațiilor actuale de slujitori ai Lui Hristos în identificarea cu liniile de forță ale exigenței propovăduirii. Muncind la editare, sentimentul real a fost acela al redescoperirii unei cetăți de cuvinte în care ne-au locuit strămoșii. De aceea, cred, ediția aceasta, propusă Sibiului modern, este prilej de mare bucurie.