Acum patruzeci și opt de ani, Shirley s-a urcat în mașină și a condus de la Denver până la Boston ca să facă avort, în afara legii. Avea deja un copil și nu își mai permitea să aibă încă o gură de hrănit. Fiind prea săracă să îl poată crește, dar și prea mândră ca să accepte ajutor social, Shirley a decis că un copil este de ajuns.

Până la urmă, nu exista prea multă durere în viața ei şi în lume în general? Chiar dacă ar fi păstrat copilul, ar fi existat posibilitatea ca acesta să nu supraviețuiască într-un cartier cu o rată a criminalității atât de mare precum era acela în care locuia ea. Violența era parte din viața de zi cu zi în acel cartier, iar Shirley se afla de obicei în mijlocul acesteia. Nu putea să dea viață unei alte ființe în această lume a durerii în care trăia... sau măcar asta își spunea ca să-și justifice intenția.

Pe lângă insulte și daune fizice, această sarcină nedorită era accidentul unei relații scurte, cu un tânăr pe care abia dacă îl cunoștea. Astfel, în loc să se rușineze de fapta sa în fața părinților ei, riguroşi practicanți ai religiei baptiste, a plecat spre Boston pretinzând că merge să își viziteze rudele. Avea să curme o viață ca să o salveze pe a ei.

Dar atunci, o voce a celor neajutorați a luat cuvântul.

Rudele lui Shirley din Boston au vorbit cu ea în numele pruncului pe care îl purta în pântece. Au încurajat-o să ducă sarcina până la sfârșit, promițându-i că nimic rău nu se va întâmpla și că totul va fi bine.

În cele din urmă, vestea a ajuns și la urechile părinților  care au încercat să vorbească cu ea spunându-i că o vor ajuta să crească acest copil. De asemenea au rugat-o să se întoarcă la Denver pentru a putea fi alături de ea atunci când acesta se va naște.

Până și copilul său de șase ani i-a luat apărarea bebelușului. Atunci când a aflat că mama lui este însărcinată i-a spus cât este atât de nerăbdător să îl cunoască. Își dorea foarte mult un frățior sau o surioară.

Toate aceste voci au grăit împreună, nu în favoarea unui „fetus” ci pentru o viaţă ce se forma în pântecele lui Shirley. Toate aceste voci au vorbit pentru... mine.

Da, Shirley a fost mama mea. A străbătut jumătate din America ca să facă un avort, și probabil l-ar fi făcut dacă nu erau aceste voci să vorbească pentru mine. Mulțumesc Domnului pentru asta. Slavă Domnului că s-a răzgândit.

Nu știu părerea dumneavoastră despre problema avortului, dar pot să vă spun că viața este neprețuită.  Dacă sunteți în favoarea lui, vă provoc să meditați puțin asupra acestei probleme, dar din perspectiva celui nenăscut încă. Acesta nu este doar carne și țesut. Sunt ființe gata de a se naște, create după asemănarea lui Dumnezeu gata să cunoască lumea. Da, unii vor trece prin multe greutăți dacă se nasc în această lume decăzută dar merită măcar șansa de a dovedi că le pot face față. Mă bucur că eu am avut această ocazie.

Da, am crescut într-o lume a violenței și a sărăciei. Și nu, nu mi-am cunoscut niciodată tatăl. Dar printre aceste fărâme de suferință mi-am găsit adevăratul părinte, pe Cel Ceresc. Și a folosit această lecție dură ca să poată sădi în inima mea dragostea pentru viață și pentru Hristos. Prin slava Lui am reușit să îmi conduc mama către Hristos când aveam doar cincisprezece ani. Deși este acum în ceruri uneori am impresia că simt cum mă încurajează sprijinindu-se de balustrada cerului, fericită că a ales viața.

Datorită acestei decizii, am fost binecuvântat să pun bazele construirii unei biserici și să pot iniția un program numit „Îndrăzneşte să dăruieşti”. Datorită acestui program, am avut onoarea de a mobiliza o mulțime de adolescenți din toată America pentru a deveni apostoli ai speranței într-o lume întunecată.

Nu aș fi avut niciodată șansa să fac asta dacă aș fi murit înainte de a mă naște. Nici dacă ceilalți nu ar fi vorbit pentru mine atunci când eram în pântecele mamei.

Fiți și dvs. voci pentru cei nenăscuți și sfătuiți femeile însărcinate. Nu le judecați și nu le învinovățiți, ci convingeți-le să nască bebelușul. Rugați-vă pentru ele și aduceți-le către Iisus Hristos ca astfel să le poată strecura credința în suflet.

Făcând aceasta putem influența modul de percepție asupra lumii, moralitatea, politica și practicile noastre. Cred că este una din cele mai mari probleme de justiție socială a generației noastre.

Luați cuvântul. Oferiți speranță. Alegeți viața. (Greg Stier)