Părintele Arsenie Boca spunea că „numai atâta bine putem face unui om, câtă suferință putem ridica de pe el și că numai atâta mângâiere putem aduce printre oameni, câtă amărăciune putem să bem în locul celor ce vrem să-i mângâiem”. Ideea de jertfă nu este străină creștinului, iar când jertfa este mai ales pentru celălalt, bucuria și mulțumirea cresc exponențial, atât pentru cel care dăruiește în taină rugăciunea, osteneala, cât și pentru cel care primește (de aproape sau de la mii de kilometri), tot în taină, binefacerea și mângâierea.

Relatarea minunilor Sfintei Parascheva are astăzi și un caracter de mărturisire a credinței, de misionarism laic. Pelerinii sunt toți și niște mărturisitori, după măsura credinței lor. Iată câteva gânduri.

„Să ne învățăm copiii să fie buni și evlavioși”

Doamna Maricica din Alba Iulia a venit să-i mulțumească Sfintei Parascheva și să se roage pentru tot poporul român, pentru sănătate, pace și liniște în lume și bună înțelegere între oameni. „Sfânta Parascheva e un model de credință pentru viața noastră de zi cu zi. Să ne învățăm copiii să fie buni și evlavioși”, a spus ea.

Valeria Dumbravă din Bacău i-a adus Sfintei o durere: băiatul ei are probleme cu greutatea și vrea să o roage să-l ajute. „Acum șapte ani am descoperit că am hepatită C. Am venit trei ani la rând la Sfânta Parascheva și am cunoscut vindecarea. Mi s-a spus că trebuie să aștept câțiva ani pentru a primi tratamentul cu Interferon. Cu ajutorul Sfintei, acesta mi-a venit în mai puțin de un an”, a spus doamna Valeria.  

Doamna Veronica din comuna Boțești, județul Vaslui și-a adus și nepoțelul în clasa a V-a, cu un  grup organizat de părintele din sat. „Am venit aici cu toții să ne mai bucurăm. Ne rugăm să ne dea Dumnezeu sănătate și ploaie în anul care vine. L-am luat și pe copil fiidcă și-a dorit mult, e credincios și vrea să meargă la un seminar. Pentru acest gând bun, o să-l ajut, din puțina mea pensie”, a mai spus dânsa.

„Pelerinii ne-au dat nouă pildă de smerenie și de postire”

De la părintele Mihai Prodan, inspector în cadrul Sectorului social-filantropic „Diaconia” al Centrului Eparhial Iași care a derulat programul „Hrană pentru pelerini” am aflat că „atunci când împărțeam pachete cu mâncare în cursul nopții, o parte din oamenii  de la rând ne-au dat nouă pildă de postire și de smerenie, spunând: «Știți, vreau să mă mai rog și să postesc, dați la altcineva.», sau «Mulțumesc, dar am primit». Din acest punct de vedere, am avut ce învăța de la fiecare.”

Maria Munteanu din județul Neamț mărturisea: „Am venit la Cuvioasa Parascheva să-i mulțumesc în primul rând că m-a învrednicit să fiu mai aproape de ea, intrând la Facultatea de Teologie. Pentru mine, Sfânta e mai mult decât mama, e mai mult decât orice. Așa simt: că orice întristare aș avea, ea mă mângâie, îmi pune mâna pe cap și îmi dă binecuvântare. Chiar dacă sunt întristată din pricina greșelilor mele, îmi dă curaj să trec peste toate. Un alt dar pe care mi l-a făcut e căam stat aproape de raclă și am împărțit flori pelerinilor.  Mă uitam la chipurilor oamenilor, unii erau înlăcrimați, alții bucuroși că au ajuns pentru o secundă să atingă sfintele moaște”, a adăugat studenta.

E mai bine a fi smerit decât a ști ce e smerenia. Sunt mulți drepți care nici nu știu despre ei că sunt drepți. Pentru ei neștiința e o mare acoperire de primejdii, ei sunt simpli ca florile, nu știu nimic despre frumusețea lor.

„Am făcut două avorturi, păcate grele...”

Bunica Nița din Buzău poposea pe o bancă, în fața mitropoliei, așteptându-și nepoata, monahie la o mănăstire nemțeană. Măruntă, cu privirea blajină, sfioasă, își ține aproape o mică desagă.

„Mă doare mâna dreaptă din umăr, nu pot s-o ridic. M-am rugat, de e voia lui Dumnezeu, să mi-o vindece, să-mi dea gânduri bune și iertare de păcate. Am făcut două avorturi, păcate grele, maică”, mărturisește bătrânica. 

Se apropie și maica Serafima, cu un zâmbet de copil. A plecat la mănăstire pe când avea 15 ani. Se așează lângă bătrână și îi prinde mâna dreaptă între mâinile ei. „Am venit la Sfânta Parascheva mai mult pentru bunica mea, s-o însoțesc, să mă rog și să mă bucur. Și de fiecare dată mă bucur când vin la ea. Simt mult har, multă pace.”

Atunci când îl simți pe om în sufletul său și nu în lucrurile care îl înconjoară, care crede el că sunt ale sale, atunci ai cu adevărat o întâlnire autentică cu adâncul de taină al lui Dumnezeu. Și ce poate să te bucure mai mult?

*

Oamenii Sfintei Parascheva, acum fiecare pe la casele lor, păstrează bucuria pelerinajul de la Iași și o îmbogățesc pe măsură ce povestesc și celor de acasă, și celor de la serviciu cât bine le-a făcut lor Dumnezeu, prin mijlocirile sfinților săi.