Povestit-a oarecarele din părinți pentru avva Theodor al Fermei, că a venit odată, pe seară, la dânsul și l-a găsit purtând o haină ruptă, având pieptul gol și ținând culionul dînainte. Și iată un comis a venit să-l vadă și bătând acela la ușă, a ieșit bătrânul să-i deschidă și întâlnindu-se cu el, a șezut la ușă să grăiască cu dânsul. Iar părintele, care era de față, a luat o bucată de pânzaă și i-a acoperit umerii. Dar bătrânul a întins mâna și a lepadat-o. Iar după ce s-a dus comisul, i-a zis lui: avvo, de ce ai făcut aceasta? A venit omul să se folosească, au doară vrei ca să se smintească? Și i-a răspuns bătrânul: ce-mi spui, avvo? Oare tot oamenilor slujim? Mi-am făcut trebuința. Cel ce vrea să se folosească, să se folosească; cel ce vrea să se smintească, să se smintească. Căci eu oricum mă aflu, așa întâmpin. A poruncit încă și ucenicului său, zicând: de va veni cineva voind să mă vadă, să nu-i zici lui ceva omenesc; ci de mănânc spune că mănânc, iar de dorm, spune că dorm!

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 95-96)