Mişcarea Pro-alegeredin Statele Unite, susţinută de Preşedintele Obama, este de fapt mişcarea pro-moarte, care încurajează lipsa de responsabilitate, desfrânarea, ororile perverse şi firesc, crimele îngrozitoare care urmează unei asemenea sub-umanităţi.

Faptul că specia umană este cea mai crudă specie a planetei nu mai e un secret pentru nimeni. Însă oroarea avortului, adică tăierea în bucăţi a pruncilor nenăscuţi, este mai cumplită decât orice imaginaţie şi arată căderea umanităţii nu în animalitate, care nu cunoaşte o astfel de crimă, ci în diabolizare şi iad. În spatele zâmbetului benevolent şi al afirmaţiilor despre libertatea corpului femeii, stă un ocean de sânge de copil care întinează pământul şi strigă a răzbunare către Dumnezeu.

Procesul recent din Philadelphia (18 martie 2013) al lui Kermit Gosnell a tulburat încă o dată apele în Statele Unite. Este vorba despre un medic care a fost condamnat la moarte pentru uciderea a 7 copii nou-născuţi şi a unui fost client. Conform mărturiilor, metoda lui Gosnell de a comite avorturi este de a scoate copiii vii din pântece, iar apoi de a le smulge şira spinării. Staff-ul lui nu avea educaţie medicală, el nu îşi curăţa măcar echipamentul medical ruginit şi colecta picioare dezmembrate de bebeluşi în nişte cutii.

Rapoartele au şocat întreaga lume, metodele infernale şi criminale ale lui Gosnell înfricoşând milioane de oameni. Însă cam acelaşi lucru se întâmplă în cabinetul oricărui medic aborţionist, chiar dacă realităţile sunt cosmetizate.

Gosnell ucidea copilaşi născuţi şi a fost condamnat la moarte, pe când este perfect legal să-i tai în bucăţi câteva minute mai devreme. Acelaşi act îngrozitor de ucidere este numit „igienă reproductivă” dacă este folosit material medical steril.Aberaţia absolută vine din următoarele: crima „doctorului moarte” nu este că a omorât copii, ci că nu i-a omorât într-un mod corect. Omoară copilul acum şi este medicină reproductivă, omoară-l peste câteva minute şi este crimă. Acesta este non-sensul oricăror legi avortive.

Un copil numit generic „Baby A” spre exemplu avea 30 de săptămâni (luna a 7-a). După ce s-a născut viu şi perfect sănătos, „doctorul moarte” i-a smuls şira spinării şi l-a aruncat într-o cutie unde acesta s-a zvârcolit câteva minute înainte de a-şi da sufletul.  Martorii din sala de judecată au leşinat după ce au văzut fotografiile, însă multe dintre femeile de acolo au făcut acelaşi lucru cu copiii lor.

Înainte sau după naştere, copilul este acelaşi. Faptul că medicii au dreptul ucigaş de a tăia în bucăţi un bebeluş şi primesc bani pentru asta, iar dacă copiii s-au născut este considerată crimă, arată non-sensul aberant al susţinătorilor morţii.

Cotidianele americane s-au grăbit să facă diferenţa între uciderea în uter (avort) şi uciderea afară (crimă odioasă), ceea ce stârneşte perplexitatea. Este ca şi cum un om dacă ar fi omorât în casă, ar fi un act de umanitate, însă dacă ar fi hăcuit în aer liber, trebuie condamnat la moarte.

Tehnologia medicală a transformat lumea în iad, un miliard de bebeluşi fiind omorâţi la fiecare câţiva ani, mai mult decât au făcut ciuma, războiaele mondiale, maladiile groaznice, dictaturile, SIDA şi cancerul la un loc. Tăcerea noastră este un act profetic de auto-condamnare. Şi ne mai întrebăm de ce planeta asta se duce de râpă în infern, după ce toţi sfinţii nenăscuţi au fost măcelăriţi şi au rămas doar criminalii – care direct sau indirect – încurajează cea mai odioasă crimă a istoriei.