Se zice că trebuie să păstrăm cu orice preţ pacea lăuntrică şi să avem întotdeauna duh plin de bucurie. Întotdeauna. Cu orice preţ să fim pururea bucuroşi, pururea voioşi. Dar, iată, şi Sfântul Ioan din Kronștadt spune: Noi suntem precum vremea, vin furtuni, vânturi, fulgere, iar apoi străluceşte soarele, şi ne este bine. Aşa şi noi. Apoi iarăşi vine furtuna, şi iarăşi soarele, şi tot aşa. Şi mai spune: Pentru că avem şi trup, noi şi trupul acesta materialnic suntem înrâuriţi de condiţiile atmosferice. Când condiţiile sunt bune şi când presiunea atmosferică nu este mare, atunci este vreme bună, iar noi suntem veseli şi bine dispuşi. Iar când vremea este mohorâtă, şi noi sântem abătuți.

Aşa este! De aceea trebuie să ne păstrăm cumpătarea (duhovnicescă). Chiar şi atunci când este vreme mohorâtă să fim liniștiți cu duhul.

Omul trebuie să se ostenească să fie întotdeauna, cu orice preţ, într-o stare sufletească bună, să fie neîncetat cu duhul plin de bucurie, pentru că duhurile din văzduhuri vor să fim necontenit trişti...

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, traducere de Valentin Petre Lică, Editura Predania, București, 7514/2006, pp. 169-170)