Ortodoxia şi refugiaţii – povestiri din Lesbos
„Nu cunoaştem limba arabă, nici ei pe cea greacă. Ne înţelegem, însă, prin limbajul ajutorării. Zâmbesc când văd pachetul. Poate este singurul şi primul zâmbet după mult timp”…
Este trecut cu mult de miezul nopţii. Pe insulă, luminile se sting una câte una. Doar la părintele Dimitrios, casa este plină. Împreună cu mulţi dintre credincioşii săi, părintele pregăteşte câte un băgăjel cu cele trebuincioase la un drum: o pătură, apă, hrană şi puţine medicamente. Telefonul sună. Un credincios care are locuinţa foarte aproape de plajă anunță că a sosit o nouă barcă. Sunt şi copii, sunt și câteva femei sunt însărcinate.
Autorităţile elene încep verificările. Părintele şi credincioşii săi sunt şi ei prezenţi. „Nu cunoaştem limba arabă, nici ei pe cea greacă. Ne înţelegem, însă, prin limbajul ajutorării. Zâmbesc când văd pachetul. Poate este singurul şi primul zâmbet după mult timp”… „Sunt plecaţi de multe zile la drum. De multe ori, durează şi câte două zile, până când vor primi ceva pe cale oficială. Ce linişte am putea noi să avem, în calitate de creştini, ştiind că aceşti oameni suferă de foame?”
Acestea sunt doar câteva crâmpeie prezentate de către marile agenţii de presă europene. În multe locuri din Europa, bisericile și organizațiile caritabile creștine sunt profund implicate în eforturile de întrajutorare a refugiaților și a migranților. În Grecia, Biserica Ortodoxă joacă un rol proeminent, implicarea văzându-se în mod practic, la nivel de comunitate parohială şi chiar la nivel personal al creştinilor.
BBC Midle Est, la început de martie 2016, prezenta implicarea parohiilor din insula Lesbos în ajutorarea migranţilor din Siria, Irak şi Afganistan. Conform statisticilor, 135.000 de refugiați au ajuns pe insulă doar în luna noiembrie a anului 2015. În acest sens au fost înfiinţate asociaţii cu profil caritabil, precum Filoxenos şi Aghlaia – instituţii în sânul cărora activează sute de voluntari, creştini ortodocşi.