Păcatul spovedit, udat cu lacrimi și urât este șters din toate cărțile în care a fost scris – din cartea dreptății lui Dumnezeu, din cartea firii noastre, din cartea legăturilor noastre cu lumea văzută și nevăzută. Astfel nu mai este pomenit la judecată. Având în vedere acest lucru, trebuie, fără să reducem sentimentul păcătoşeniei, să ne hrănim întotdeauna sufletul cu buna nădejde a mântuirii. Păcatele noastre Domnul le-a luat pe toate în trupul Său pe lemn şi acolo a rupt zapisul lor.

În orice fel s-ar manifesta răul, îndată ce îl observaţi, trebuie să vă ridicaţi şi să luptaţi. Iată principalele metode de luptă: să-l simţiţi pe vrăjmaş în răutatea care se manifestă, să vă mâniaţi pe el şi să vă încordaţi să-l alungaţi, chemându-L pe Domnul Mântuitorul în ajutor, şi apoi să repetaţi aceste fapte până când răul va pieri şi sufletul se va linişti... Este nevoie de energie, bărbăţie şi răbdare.

Zdrobirea inimii şi mustrarea de sine fără milă întotdeauna trebuie să le avem în faţă, dar, cu toate acestea, nici măsura nu trebuie să o uităm.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 236-237)