Majoritatea zilei o petreceam în celulă, căci numai două-trei ore pe zi uşile erau deschise, ori viaţa de celulă are proprietatea de a comprima timpul, de a da consistenţă materială evenimentelor spirituale şi de a tensiona omul din te miri ce lucrări mărunte. Comportamentul obişnuit al oamenilor din societate beneficiază de spaţiu şi de timp larg, care absoarbe o parte din conflictele sufleteşti dintre oameni, încât ei pot cu o oarecare uşurinţă să convieţuiască. Temniţa însă, înghesuie suflet în suflet şi fiecare eu intră în conflict cu celelalte pentru un cuvânt oarecare, pentru o dorinţă, un gest, o părere, pentru o tăcere şi pentru micile probleme ale convieţuirii, încât aici, dacă oamenii nu au o bună armătură spirituală, cu multă greutate îşi găsesc pacea dintre ei.

(Ioan Ianolide, Deţinutul profet, Editura Bonifaciu, p. 132)