Rugăciunea trebuie să aducă pacea lăuntrică, o destindere plină de linişte în mijlocul tristeţii, iubire, mulţumire, smerenie. Rugăciunea, cu tot ceea ce cuprinde ea ca mustrare de sine, să devină adevărata ta viaţă, pe care o menţii numai de dragul rugăciunii. A merge în calea Domnului (Facere 6, 9) este de acuma singurul lucru cu adevărat de valoare pentru tine, şi cuprinde toate cele pământeşti şi cereşti. Pentru cel ce-L poartă pe Hristos în sinea sa nu există nici moarte sau boli, sau ceva lumesc de care să se teamă: el a intrat deja în viaţa veşnică şi acolo este cu totul păzit.

(Tito Colliander, Calea Asceţilor, traducător Preot Dan Bădulescu, Editura Scara, Bucureşti, 2002, pp. 71-72)