Mă rog din inimă sa fii bine și să te bucuri în pacea sufletului, căci pacea lui Dumnezeu nu e nimic altceva decât un loc al lui Dumnezeu, odihnă, fericire și încântare dumnezeiască.

Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire (Fil. 4,7) este oferită sufletelor care luptă, drept premiu și dar împărătesc; ea este o caracteristică a copiilor lui Dumnezeu.

Pentru ca ea să se sălășluiască în sufletul unui creștin, mai întâi e necesară o dumnezeiască trudă - trudă de natură duhovnicească.

Atunci ea aduce discernământul și o conștiință limpede, nepătată ce strălucește mai tare decât soarele, care știe că omul a făcut ceea ce trebuia. Atunci, acest suflet primește prețiosul dar al "păcii lui Dumnezeu" și se desfată într-însul și discută precum o mireasă cu prea frumosul ei Mire Iisus despre veșnica lor căsătorie și despre băgățiile duhovnicești ale cerului. Iar în timp ce omul se gândește la toate aceste lucruri, pacea se înmulțește și omul sfârșește prin a se bucura de lacrimi foarte dulci. Pacea lui Dumnezeu este logodna omului de dinaintea nunții cu Mielul cel înjunghiat. O, pace a lui Dumnezeu, vino chiar și la mine cel plin de tulburare, cel nu Îți cunoaște frumusețea!

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos, Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Egumenița, p.360)