Gândurile care aduc descumpănire și neliniște sunt de la diavol. Gândurile „după Dumnezeu” aduc siguranță, îndrăzneală și pace. Luptă-te ca să le dobândești. Cât despre oamenii care trăiesc, chipurile, o anumită fericire, deși nu au o viață duhovnicească și deși nu se interesează de trăirea creștină autentică, de trăirea interioară, și sunt totuși plini de pace și fericire, ei bine, află că aceștia trăiesc o pace falsă – pacea stricăcioasă a lumii acesteia -, nu adevărata pace a Domnului nostru Iisus Hristos. De fiecare dată când ne adunăm forțele sufletești și punem cu hotărâre bazele unui nou început al vieții interioare, în calea noastră întâlnim o furtună de tot felul de piedici și ispite. Dar tocmai datorită acestui război demonic, lupta duhovnicească ne aduce roade. Însă cei care, trăind în fericirea lor înșelătoare, nu cunosc problemele deosebite și greutățile vieții duhovnicești, cei care sunt mulțumiți de ei înșiși și satisfăcuți, fără să le pese și fără să se întristeze pentru nimic, aceștia poate că, într-adevăr, vor trăi peste o sută de ani pe acest pământ trecător, dar nu vor gusta niciodată din pacea pe care noi o căutăm și pe care am început încă de pe acum să o gustăm. Aceasta ete pacea „de deasupra minții”, care îi dăruiește sufletului Duhul cel Sfânt. Este pacea care se dobândește numai cu efort și cu strădanie. Este darul lui Dumnezeu, oferit la capătul multor lupte cu noi înșine și cu demonii. Astăzi ne dă un strop mic, mâine, o înghițitură, după aceea, și mai mult. Și tot așa, viața întreagă, plină de războaie, furtuni, piedici și amărăciuni, pe drumul nostru duhovnicesc.

(Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița, pp. 20-21)