Aceasta a fost săvârşită în Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena” din satul Corlăteni – Râşcani. Potrivit Biroului de presă al Episcopiei de Bălţi, în cuvântul său, Preasfinţia Sa a reliefat chipul de misionar al părintelui Anatolie – exemplu de misionar pentru fiecare slujitor al altarului în activitatea sa de propovăduitor al Evangheliei lui Hristos. Cuviosul Anatolie s-a născut la 23 noiembrie (după alte surse – la 30 august) 1838, în satul Tărăsăuţi din judeţul Hotin (Bucovina). A urmat cursurile şcolii primare în oraşul Bălţi. Ulterior a absolvit Seminarul Teologic din Chişinău şi Academia Teologică din Kiev, întemeiată de Sfântul Ierarh Petru Movilă. A locuit pe Muntele Athos patru ani, unde a fost tuns în monahism în 1865 în Mănăstirea Zografu. Acolo a învăţat limbile greacă şi bulgară, precum şi arta picturii bizantine. Este apoi trimis să-l ajute pe Părintele Nicolae (Sfântul întocmai cu apostolii Nicolae Kasatkin, devenind cel mai bun colaborator al sfântului) în lucrarea sa misionară din Japonia. Ieromonahul Anatolie a ajuns în Japonia în luna decembrie a anului 1871, în timp ce activităţile Părintelui Nicolae erau încă concentrate în Hakodate. A fost paroh al bisericii ortodoxe şi superior al Centrului misionar din Hokodate (1872-1878), profesor al Seminarului Teologic Ortodox din Japonia (Surugadai Kanda, Tokio), întemeietor al bisericii din Osaka (1878), conducător al Misiunii Ortodoxe Ruse în Japonia (1879-1881), profesor şi director al Şcolii de cateheţi din Osaka (1882-1889). În 1880, Cuviosul Anatolie a fost ridicat la rangul de arhimandrit. La sfârşitul anilor 1880, sănătatea arhimandritului Anatolie a început să se înrăutăţească, iar în vara anului 1890 s-a întors în Rusia, unde a şi trecut la cele veşnice în ziua de 28 noiembrie 1893. Când Cuviosul Anatolie a venit în Japonia, în această ţară erau doar 50 de creştini ortodocşi. Când a plecat din Japonia, acolo erau peste 20000 de ortodocşi. Cuviosul Anatolie Tihai s-a remarcat şi ca poliglot, cunoscând, pe lângă limba română maternă mai multe limbi străine: rusă, greacă, japoneză, bulgară, engleză şi slava bisericească, având noţiuni de franceză, germană şi chineză. A întreprins mai multe călătorii misionare în întreg cuprinsul Japoniei, lăsându-ne două jurnale misionare şi o călătorie misionară în China (1888). Primul jurnal misionar al Cuviosului Anatolie Tihai a apărut, în ediţie bilingvă română-niponă, la Editura Episcopiei de Bălţi, în anul 2018, cu binecuvântarea Preasfinţitului Antonie. În anul 2019, la aceeaşi editură a fost tipărită cea dea doua carte a Cuviosului Anatolie Tihai „Sectele religioase din Japonia”.