Slujba de pomenire a fost precedată de Sfânta Liturghie arhierească și a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

La slujba de pomenire au participat viețuitori ai Mănăstirii Sihăstria, clerici și credincioși veniți să se roage pentru odihna sufletului celui care a fost unul dintre monahii cunoscuți ai așezământului nemțean.

Ieroschimonahul Simeon Zaharia a trecut la cele veșnice în luna septembrie a anului 2023, după o viață închinată rugăciunii și slujirii Bisericii în obștea Mănăstirii Sihăstria.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Nectarie a evidențiat faptul că cea mai frumoasă formă de recunoștință față de un părinte duhovnicesc este aceea de a păstra și de a pune în practică învățăturile primite de la acesta, prin rugăciune, iertare, ascultare și apropiere de Sfântul Altar:

Astăzi, la trei ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Simeon, cred că cea mai frumoasă pomenire pe care o putem face este ca fiecare dintre noi să se întrebe ce am păstrat și ce am primit de la părinții noștri duhovnici.

Pentru că recunoștința adevărată nu stă numai în flori și în cuvinte frumoase. Recunoștința se vede în modul în care trăim și în felul în care ne ducem viața.

Dacă părintele ne-a învățat să ne rugăm, să continuăm rugăciunea. Dacă părintele ne-a învățat să iertăm, să-i iertăm pe cei care ne fac rău.

Dacă părintele ne-a învățat ascultarea, să păstrăm ascultarea. Dacă părintele ne-a învățat să iubim Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, să rămânem aproape de Sfântul Altar.

Pentru că aceasta este pomenirea cea mai vie a celui care a plecat dintre noi și care a fost duhovnic.

Și poate că într-o zi, cu siguranță, când Dumnezeu ne va chema și pe noi, vom înțelege cât de multe dintre întâlnirile vieții noastre au fost, de fapt, rânduieli ale lui Dumnezeu.

Un duhovnic întâlnit la vreme potrivită poate schimba o viață. Un singur cuvânt poate opri un om de la cădere. O singură rugăciune poate ține un suflet întreg ani de zile.

De aceea, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut Bisericii Sale prin Părintele Ieroschimonah Simeon, pe care și noi l-am cunoscut și cu care am petrecut un timp împreună. Adeseori, el venea la Mănăstirea Sihăstria Putnei.

A mers în pelerinaj cu părintele în Muntele Athos. A mers în Grecia și în Italia. Părinții au mers în Rusia cu părintele.

Pentru că, într-adevăr, dorea nespus de mult să cunoască și să vadă cum trăiesc și alți oameni și alți părinți Ortodoxia, frumusețea credinței noastre. Și, de fiecare dată, se bucura când vedea o catedrală, o mănăstire, un călugăr, o maică, un mirean luminat de harul lui Dumnezeu. Parcă se lumina la față Părintele Simeon.

De aceea, ne rugăm astăzi ca sufletul lui să fie așezat împreună cu drepții, în lumina și pacea Împărăției Sale.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!