Un virtuos din Platano al Tricolelor, părintele Dumitru Gagastatis (+ 1975), avea o evlavie deosebită pentru sfinţii arhangheli. Servise de mic copil în biserica satului lui, unde mai târziu slujise din nou ca preot.

Înainte de a pleca pe frontul Asiei Mici, în anul 1921, unde trebuia să servească ţării, a trecut pe la Sfinţii Arhangheli, li s-a închinat lor şi i-a rugat:

- Mă cheamă ţara să mă duc. Vă rog să mă apăraţi şi să mă ajutaţi încât să mă întorc viu şi nevătămat la uşa voastră. În toate situaţiile grele să mă salvaţi.

A fost înrolat la jandarmerie. În ianuarie 1922 l-au mutat în Smirna în linia morţii. Se luptase cu duritate şi asprime. Ori de câte ori avea ocazia, scotea din casca lui câteva icoane ale Domnului, ale Născătoarei şi ale Arhanghelilor, închinându-se lor. Într-o seară stătea de pază ca santinelă între orele 22-1 împreună cu alţi doi soldaţi. La orele 24 atacă turcii cu foc de armă, năvălind asupra lor ca un nor - Mihail, arhanghele, salvează-mă! strigă soldatul credincios.

- Cei doi fuseseră omorâţi, povesteşte mai târziu acelaşi. Eu am căzut acolo, în grădină. S-au învârtit prin toată grădina cu caii. Unul ajunsese la jumătate de metru distanţă de mine. Calul s-a speriat dar eu am rămas nemişcat. Nu se poate descrie scena aceea tragică. Aud o voce. A venit cu întăriri jandarmul, aceştia plecând. Eu am scăpat viu, pe când ceilalţi doi erau morţi...

Este februarie 1943. Corpurile partizanilor greci ajung în (Eam - Elas) satul lui şi împrăştie false lozinci patriotice. Părintele Dumitru la început a râs apoi i-a însoţit şi i-a întărit. Atunci însă a observat că arhanghelilor nu le plăcea ce fac ei.

Când s-a întors la biserica lor, a vrut repede să plece ca şi când l-ar fi urmărit cineva. A înţeles că păcătuise şi a cerut ajutorul lor. În aceeaşi seară vede în somnul lui că se apropie de el comandanţi luminoşi, ţinând în mâini multe pâini:

- Nu-ţi fie frică! i-au zis. Suntem cu tine. Nu o să păţeşti nimic. Ia aceste pâini pentru că o să ai un drum lung şi aspru de făcut. O să câştige acum dar nu pentru mult timp. Acesta este drumul cel adevărat al lui Dumnezeu.

După acest vis descoperitor a început să predice împotriva marxismului ateist.

L-au chemat de trei ori pentru anchetă, dar acela decise să moară pe metereze. Mai târziu oamenii lui Zerva i-au propus onoruri şi daruri după câte a suferit în urma partizanilor. Acela se sfătuieşte din nou cu arhanghelii. Într-o noapte vede în visul lui trei comandanţi care fulgerau.

- Să stai liniştit, îi zic. Cât despre germani, nu o să vă deranjeze pentru că suntem cu tine. Situaţia o să întârzie să se clarifice, dar nu-ţi fíe frică, o să câştigi.

În luna octombrie 1945, într-o duminică dimineaţă, imediat ce părintele Dumitru a bătut clopotul, rebelii înconjuraseră satul. Pleacă imediat către satul Vasilichi deoarece acolo se găsea armata naţională. Rebelii au aruncat cu grenada de departe dar nu au putut să-l omoare. Gloanţele au găurit rasa, dar nu l-au atins. Atunci l-au ajuns zece călăreţi - împreună cu comandantul lor unsprezece - şi l-au înconjurat. În ceasul acela, de frică îşi ridică mâinile la cer şi strigă:

- Mihail, arhanghele, salvează-mă, sunt în pericol! Imediat, ca un fulger, se arătă arhanghelul, se apropie de comandant, taie cu sabia lui curelele şeii şi-l aruncă de pe cal. Ceilalţi au rămas nemişcaţi, ca şi când i-ar fi electrocutat. A luat atunci cuvântul comandantul:

- Părintele meu, iartă-mă! Du-te cu bine! Ai apărători mult mai puternici.

Pe timpul păcii, purtătorul de Dumnezeu părintele Dumitru s-a dedicat cu râvnă preoţiei. Ca preot slujitor a trăit experienţe cereşti remarcate şi de credincioşi care veneau la sfânta biserică.

(Ion Andrei Ţârlescu, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, pp. 213-215)