Părintele Stelian Teodorescu s-a născut la 13 septembrie 1913 în localitatea Durnești, județul Botoșani. După școala primară, tânărul Teodorescu a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1934), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți (1939).

Între 1934-1936 a fost secretar la primăria din satul natal, apoi notar. Între 1936-1940 a ocupat postul de cântăreț bisericesc la Parohia Băbiceni, județul Botoșani. Intrarea lui în cler a fost condiționată de înscrierea în rândurile Mișcării Legionare.

La 13 decembrie 1940 a primit darul preoției din mâinile Arhiereului-vicar Valerie Moglan în Catedrala Mitropolitană din Iași, pe seama Parohiei Stănești, județul Botoșani. Din iulie 1947 a slujit la Parohia Iacobeni, iar din iulie 1951 la Parohia Dângeni, ambele din județul Botoșani.

Pentru apartenența politică din vremea guvernării național-legionare, la 15 aprilie 1952 a fost reținut de Securitatea din Trușești. Pentru aceeași culpă, în 1945 mai fusese reținut timp de o lună. Prin Decizia MAI nr. 670/1952 a fost trimis în detenție administrativă pentru o perioadă de 24 luni. A trecut prin penitenciarul de la Botoșani (iulie 1952) și prin coloniile de muncă de la Valea Neagră (ianuarie 1953), Borzești (august 1953) și Onești (martie 1954).

La 30 aprilie 1954 a fost eliberat, revenind în Parohia Dângeni.

Pentru că își manifestă reticența față de politica partidului, autoritățile comuniste îl consideră un oponent al procesului de colectivizare a agriculturii din Dângeni, care influențează și pe alți proprietari funciari. Din acest motiv, la 7 septembrie 1959 este arestat din nou și trimis în ancheta Securității din Suceava. Deși neagă orice vinovăție care i se aduce, prin Sentința nr. 392 din 19 iulie 1960 a Tribunalului Militar Iași, părintele Stelian Teodorescu este condamnat la 4 ani închisoare corecțională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

Trece prin penitenciarele de la Suceava (noiembrie 1959), Botoșani (1959), Jilava (februarie 1960) și Aiud (decembrie 1960), apoi prin lagărul de muncă forțată de la Ostrov (iunie 1961). La 7 septembrie 1963 este eliberat de la Ostrov.

Se întoarce la Botoșani, acolo unde îl aștepta familia. La 30 septembrie 1963 solicită reîncadrarea la o parohie însă, în ședința Permanenței Consiliului Eparhial, din 7 octombrie, se decide trimiterea lui în Consistoriul Eparhial pentru lipsă de la parohie în perioada detenției. Prin Hotărârea nr. 6 din 22 octombrie 1963 a Consistoriului Eparhial, părintele Teodorescu este pedepsit cu „oprirea totală de la săvârșirea lucrărilor sfinte pe timp de patru ani, cu luarea în considerare a timpului cât a fost deținut”. După reabilitare, la 15 septembrie 1964 este reîncadrat în slujire, prin numirea la Parohia Buzeni, județul Botoșani.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 146-147)