Iubitorului de Hristos cler, preacuviosului cin monahal, și prea iubiților fii Duhovnicești din Sfânta și de Dumnezeu păzită Mitropolie a Basarabiei,

Har, milă și pace de la Domnul nostru Iisus Hristos cel Înviat, iar de la Noi arhierești binecuvântări!

„Veniți de primiți lumină!" (Din Slujba Învierii)

Iubiții mei fii sufletești,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să parcurgem cu evlavie perioada Sfântului și Marelui Post al Sfintelor Paști. Șapte săptămâni de-a rândul ne-am nevoit întru omorârea poftelor noastre cele trupești, prin înfrânare de bună voie. Am făcut aceasta fiind încredințați că numai scuturând cătușele ucigătoarelor patimi ale trupului putem purcede pe cărarea neprihănită a viețuirii întru slobozia lui Hristos. Căci patimile robesc spre moarte, iar înfrânarea - slobozirea spre viață.

La chemarea dulce a Bisericii, Maica spirituală a poporului român, am alergat cu toții să petrecem cu zdrobire de inimi pe Fiul lui Dumnezeu pe drumul negrăitelor Sale Patimi, ca să ne facem astfel vrednici și de izbăvitoarele roade ale Învierii Lui.

L-am văzut intrând pentru cea din urmă oară în Ierusalimul ucigător de prooroci, și un fior de evlavie sfântă ne-a străbătut sufletul, când am auzit răsunând din pieptul mulțimilor obșteasca strigare de slavă: „Osana, Fiul lui David! Bine este cuvântul cel ce vine întru numele Domnului!" (Matei 21,9).

L-am văzut apoi în Betania, în casa lui Simion leprosul, unde o femeie evlavioasă, i-a uns trupul cu mir de mult preț, spre îngropare, și inima ni s-a umplut de duioșie.

L-am văzut la Cina cea de Taină, înconjurat de ucenicii Săi, vestindu-și sărbătorește răscumpărarea Patimii și așezând taina preacuratei Împărtășanii întru care se vor izbăvi creștinii până la sfârșitul veacurilor, și inimile noastre s-au strâns de înfricoșatele vestiri ce s-au desprins de pe buzele Mielului.

L-am văzut pradă uneltirilor mișelești ale căpeteniilor jidovești, și sufletul nostru s-a umplut de mânie sfântă împotriva judecătorilor mincinoși.

L-am văzut îngenuncheat pe stânca din grădina Ghetsimani, rugându-se cu sudori de sânge în fața paharului jertfei pe care avea să-l bea în curând până la fund cu o dumnezeiască seninătate, și ne-am îngrozit de întunecata priveliște.

Văzutu-L-am făcut de ocară, scuipat și bătut de netrebnica obște întărâtată, și dreapta noastră tulburare nu mai avea margini.

L-am văzut suind, sub povara crucii, sub a lacrimilor Maicii Sale și ale iubitului său ucenic Ioan, dealul Golgotei, și lacrimile noastre au curs șiroaie. Iar când L-am văzut răstignit pe cruce între doi tâlhari, apoi murind și îngropându-se cu zvon de cântare lină, a secat până și izvorul lacrimilor noastre; nu mai puteam decât să murmurăm printre suspinuri rugăciunea: Închinămu-ne Patimilor Tale, Hristoase; arată-ne nouă și slăvită Învierea Ta.

Dragii mei fii duhovnicești,

Iată că jalea noastră cumplită întru negrăită bucurie s-a întors, căci a treia zi Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Vălul cernit al durerii s-a ridicat de pe ochii noștri înroșiți de lacrimi și duhul nostru se scaldă astăzi în baia de cerească Lumină a Învierii Domnului. Așadar, vestea Învierii a ajuns până la noi și va fi propovăduită în vecii vecilor. Pentru că este veste de bucurie, cheie de destin, ușă de eternitate, răspuns la marile întrebări despre Lume și despre noi înșine, răspuns bun la marea noastră sete de viață, de existența veșnică. De aceea Biserica ne cheamă ca în ziua aceasta „unul pe altul să ne îmbrățișăm". Să uităm tot ceea ce ne desparte și să redevenim frați, căci suntem fiii aceluiași Tată ceresc. Să iertăm tot ce am greșit unii altora și să refacem comuniunea dintre noi.

Să ne ferim de intriganți și să judecăm bine înainte de a ne lăsa folosiți în dușmăniile provocate de ei. Să facem să domnească între noi armonia, înțelegerea, generozitatea. Sărbătoarea Învierii să ne încălzească inimile, să ne lumineze mințile, să ne binecuvânteze viața cu darurile ei cele bogate, reînnoindu-ne credința în Cel care „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire a pătimit și s-a îngropat și a înviat a treia și, după Scripturi".

Pe toți iubitorii de Hristos, vestea învierii Lui îi umple de bucurie, doar pe vrăjmașii Lui îi cuprinde durerea și spaima, frica și mustrarea de conștiință.

Iubiți fii și iubite fiice duhovnicești,

Ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții (I Ioan, I,1 ), constituie siguranța Învierii Domnului pentru primul om, Apostolul Ioan, care a intrat în mormântul gol și s-a convins și cu ochii trupești și cu mâinile sale că într-adevăr s-a produs minunea Învierii lui Hristos (Ioan XX,8), cel mai copleșitor fapt pentru noi. Desigur, mintea noastră nu pricepe, nu-și explică asemenea lucruri dacă nu este ajutată de credință. Nimeni nu poate crede în Învierea lui Hristos, dacă nu este convins de existența nemuririi sufletului prin viața Lui sfântă de aici de pe pământ. Adevărul credinței nu poate fi în afara urmării lui Hristos, ci în această nevoință permanentă pentru desăvârșire.

Pe faptul Învierii stă și rezistă în fața tuturor furtunilor sfânta noastră Biserică, întocmită ca acea casă din parabola lui Iisus, asupra căreia s-au abătut vânturile și apele, dar nimic n-a fost în stare s-o dărâme. Toată evlavia creștină își are izvor viu și îndestulat în minunea de la poalele Golgotei. De aici își au obârșia formele de închinare, prăznuirea sfintei Duminici, puterea rugăciunilor, frumusețea curăției și a virtuților de trăire sfântă în sufletele milioanelor de creștini.

Iubiții mei fii sufletești,

Învierea izvorăște din jertfă, jertfa izvorăște din ascultare; ascultarea izvorăște din iubire; iubirea izvorăște din credință.

Credincios a fost Hristos Tatălui care L-a trimis în lume s-o izbăvească din păcat. Cu iubire dumnezeiască și-a iubit Părintele, ascultător făcându-se până la jertfă prin moartea cea de pe cruce, „pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat-prin Înviere - și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și a celor de dedesubt" (Filipeni 2, 9-10).

Iubiții mei fii sufletești,

Toate cele ce vi le-am spus până acum în sărbătorescul nostru cuvânt și altele asemenea lor - sunt lucruri duhovnicești. De aceea le putem percepe mai mult cu inima decât cu mintea. Și anume, nu cu inima cea întinată de păcat, ci cu inima curățată prin spovedania sinceră săvârșită sub epitrahirul preotului și sfințită prin împărtășirea cu Preacuratul Trup și scumpul Sânge al Celui ce „S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, S-a îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi". Nici lucrurile Domnului nu le putem pricepe și nici pe Domnul nu-L putem vedea decât cu inima curată. Numai ea înțelege și ceea ce mintea nu poate înțelege, și vede cu ochii ei duhovnicești - și ceea ce ochii noștri cei trupești nu pot să vadă. De aceea adevărat este cuvântul Evangheliei: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5,8). Și tot pe bună dreptate ne îndemnăm unii pe alții cu versul din canonul Sfintelor Paști: "Să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată Lumină a Învierii".

Iubiților,

Bat clopotele Învierii mai sărbătorește și mai stăruitor decât oricând. Dangătul lor se revarsă năvalnic în largul firii trezite la noua viață prin puterea Celui ce toate le înnoiește. Am avut parte de o iarnă sănătoasă care, parcă nu se dădea să plece, și iată că Învierea Domnului Hristos, anul acesta o sărbătorim la cea mai apropiată dată de echinocțiul de primăvară, parcă pentru a o determina să se călătorească și să-i ia locul „primăvara dulce". Primăvara, ca și Învierea Domnului ne cheamă la viață nouă. Primăvara îmbracă totul în lumină și căldură. Ea dă viață și făpturilor moarte. Din bobul de grâu semănat și putrezit, răsare fir nou împodobit cu spic aducător de roadă. Așa e praznicul Învierii Domnului. Ne luminează și ne încălzește pe toți. Ne apropie pe unii de alții, aducându-ne aminte că suntem frați și că se cade să ne iubim unii pe alții, să ne mângâiem, să ne ajutăm, să ne întărim. Căci suntem unii altora mădulare și cu toți alcătuim Biserica lui Hristos, al cărei Cap El este. Frăția noastră însă să nu se stingă odată cu trecerea zilelor de Paști, ci ea să țină toată viața.

Vă mulțumesc și vă prețuiesc pentru răspunsul vostru la îndemnul Nostru părintesc, de a colecta fonduri financiare și bunuri materiale pentru ajutorarea bătrânilor solitari din parohie, sub numele de „Masa Bucuriei". Cu podoaba acestei virtuți de frățietate, să ne înfățișăm și în ziua cea de apoi înaintea Celui ce „Cu moartea pe moarte călcând" „a înviat a treia zi" „și iarăși va să vină să judece viii și morții, a Căruia împărăție nu va avea sfârșit".

Încolo „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute și orice laudă" (Filipeni 4, 8), acestea să le faceți în toate zilele vieții voastre și Dumnezeul păcii și milostivirii, va fi cu voi.

Împărtășindu-vă cu părintească dragoste, aceste învățături și creștinești îndemnuri, rog pe Cel Atotputernic să vă învrednicească a petrece Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului în pace, cu sănătate, în îndestulată bucurie duhovnicească și a le ajunge să le trăiți întru mulți și fericiți ani.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Hristos a Înviat!

Al vostru al tuturor, de tot binele doritor

Și către Domnul fierbinte rugător,

† P E T R U

Arhiepiscop al Chișinăului,

Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor