Patima desfrânării pe toţi ne atacă ‒ biruim cu ajutorul lui Dumnezeu!
A celor ce se silesc este Împărăţia Cerească! Trebuie să spovedești acele gânduri care te tulbură des. Spune mereu Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa (păcătosul).
Eu nu te-am uitat, dar am simţit o durere. Tot postul a fost fără odihnă. Patima desfrânării se luptă cu toţi, iar diavolul desfrânării se laudă înaintea tuturor regilor întunericului că el, mai mult decât toţi, a dat iadului pe cei capturaţi. Rabdă şi cere-I lui Dumnezeu ajutor! E bine să vorbeşti cu surorile pentru folos, dar să taci e şi mai bine. Iar să te mustri pe tine şi să te rogi pentru ele – e cel mai bine.
Învaţă să citeşti şi să iubeşti, iar eforturile noastre vor fi evaluate corect în ziua Judecăţii de Apoi.
Sileşte-te, soră, căci a celor ce se silesc este Împărăţia Cerească! Trebuie să mărturiseşti (să spovedești) acele gânduri care te tulbură des. E încă devreme să afli despre rugăciunea minţii. Până atunci, rostește-o cu gura: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa! (Sfântul Cuvios Anatolie cel Bătrân de la Optina)
(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 288-289)
Chipul Părintelui Iacov vorbea despre Rugăciunea minții
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro