Din când în când sunt create filme pe tema Sfintei Crucii și a Patimilor lui Hristos pentru a impresiona oamenii în legătură cu aceste evenimente importante. Asta se întâmplă și astăzi în cazul filmului ce abordează aceeași temă, cu titlul Patimile lui Hristos (Passion of Christ), realizat în regia lui Mel Gibson.

Biserica ortodoxă nu acordă prea mare importanță acestor apariții cinematografice din puternice rațiuni teologice, identificând trei motive pentru aceasta:

În primul rând Sfânta Cruce și Pătimirile lui Hristos sunt aflate în strânsă legătură cu Învierea Sa. Când cele două sunt privite separat față de Învierea Domnului nu mai exprimă taina Bisericii cu privire la mântuire și la relația dintre Răstignire și Înviere.

În al doilea rând, deși Sfânta Cruce și Învierea lui Hristos sunt evenimente istorice care s-au petrecut la un moment dat în istorie ele reprezintă o experiență tainică, trăită adânc în inimile oamenilor, inimi care se preschimbă prin pocăință, printr-o viață curată, trăită în Biserică și părtașe fiind Sfintelor Taine. Așadar acestea nu sunt niște elemente ale esteticii ci dimpotrivă ale ascezei, tainei și devotamentului față de Dumnezeu.

În al treilea rând, amintindu-ne în fiecare an de Pătimirile lui Hristos, de Crucea pe care a fost răstignit, Biserica nu ne face să trăim aceste evenimente fizic, să le auzim sau să le vedem, ci mai degrabă să le percepem ca pe o răstignire și înviere a propriei persoane alături de Hristos. Asta înseamnă că  intenția sa principală nu este de a ne încărca emoțional sau pur și simplu de a ne aminti despre ceva ,ci să ne preschimbe patimile în virtuți și să ne transforme atât sufletul cât și trupul.

Tocmai din aceste motive Biserica ne invită să trăim taina ce se află în jurul Sfintei Cruci și a Învierii lui Hristos prin sfintele slujbe. Prin rugăciune, nevoință și Sfintele Taine, în special cea a Sfintei Euharistii, fiecare poate trăi atât cu sufletul cât și cu trupul, taina Sfintei Cruci și a Învierii lui Hristos.

Bineînțeles, trăim într-o epocă în care se pune mare accent pe emoții și percepțiile senzoriale, motiv pentru care oamenii preferă să îl vadă pe Hristos în filme în loc să îl cunoască așa cum ne învață Biserica Ortodoxă. Preferă să îl cunoască pe Hristos mai degrabă prin simțurile pământești decât prin cele duhovnicești. Însă asemenea abordări ale Învierii lui Hristos nu numai că ne îndepărtează de la taina ce se află în jurul Răstignirii și a Învierii dar în același timp duce la erezie, întrucât interpretarea doar umană a lui Hristos în filme duce din nou la erezia nestorianismului.

Trebuie să realizăm importanța trăirii într-un ritm duhovnicesc, al sfintelor slujbe și al Sfintelor Taine. Orice abordare doar din perspectivă pământească a lui Hristos nutrește sentimentul de frustrare existențială.