Tu și ceilalți – în ce relație (doriți să) vă aflați?

Vedem lumea prin filtrul de interpretare a ceea ce ne place şi a ceea ce detestăm. Credem în chip naiv că fiecare are aceleaşi speranţe şi aceleaşi temeri, aceleaşi gusturi şi aceleaşi neplăceri ca noi. Prea adesea aşteptăm de la ceilalţi să se comporte exact ca noi. Însă, când nu o fac şi când aceştia aşteaptă, de asemenea, să ne vadă acţionând ca ei, ne izbim de nişte conflicte.

Atunci când veţi începe să încetiniţi ritmul vieții, să vă reorganizaţi priorităţile, să deveniţi mai atenţi şi să luaţi distanţă faţă de preferinţele şi aversiunile avute, veţi începe să vedeţi schimbări care vor avea loc în relaţiile voastre.

Acestea sunt relaţii altruiste, care ne duc la fericire şi la o viaţă apropiată de Dumnezeu. Atunci când vă opriţi asupra voastră construiţi, pur şi simplu, un zid între voi, ceilalţi şi Dumnezeu. Cei care nu se preocupă decât de nevoile lor, de dorinţele lor, de planurile lor şi de propriile idei devin singuratici şi se instalează într-un sentiment de nesiguranţă. Aceştia s-au despărţit ei înşişi de Dumnezeu.

Un program eficace pentru a învăţa să iubeşti este acela de a-i situa pe ceilalţi înaintea ta. Puteţi începe cu propria familie, cu prietenii apropiaţi şi colegii de serviciu. Încercând să înţelegeţi nevoile soţului sau ale celui mai bun prieten şi începând să vă gândiţi la nevoile lor înainte de a vă preocupa de ale voastre, veţi constata că vă veţi apropia de ei. Acest gen de acţiune slăbeşte aspectul negativ al egocentrismului şi permite relaţii mai strânse cu ceilalţi.

Există un antrenament care începe cu relaţiile voastre cele mai apropiate. În timp ce relaţiile cu cei care vă sunt apropiaţi cresc, veţi vedea că relaţiile cele mai îndepărtate se apropie şi ele. Iubirea vi se extinde spre exterior. În același timp, vă veţi afla din ce în ce mai aproape de Dumnezeu. Prin urmare, începeţi această lucrare cu cei care sunt cel mai aproape de voi.

Majoritatea credem că suntem cu toţii umflaţi de egoul nostru. Vedem lumea prin filtrul de interpretare a ceea ce ne place şi a ceea ce detestăm. Credem în chip naiv că fiecare are aceleaşi speranţe şi aceleaşi temeri, aceleaşi gusturi şi aceleaşi neplăceri ca noi. Prea adesea aşteptăm de la ceilalţi să se comporte exact ca noi. Însă, când nu o fac şi când aceştia aşteaptă, de asemenea, să ne vadă acţionând ca ei, ne izbim de nişte conflicte. Aceasta este realitatea lumii. Încercaţi să vă îngăduiţi să gândiţi în felul în care ceilalţi gândesc, să le apreciaţi gusturile şi aversiunile, să priviţi lucrurile din punctul lor de vedere. Atunci veţi vedea cum relaţiile înfloresc.

Ceea ce constituie un obstacol în cunoaşterea lui Dumnezeu blochează, în acelaşi mod, posibilitatea de a-i iubi pe ceilalţi. Acest fapt se referă la bunăvoinţa noastră. Obiectivul acţiunii este de a da întâietate celorlalţi. Este pilda pe care Hristos ne-a pus-o dinainte. Aceasta este realizarea Sfinţilor Bisericii. Este ceea ce voia să spună Iisus când a anunțat: „Căci cine va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde”. Una dintre cele două mari porunci pe care ni le-a dat este de a-l iubi pe aproapele ca pe noi înșine. De ce? Pentru că El vrea ca noi să fim în stare să-L iubim. Dumnezeu este prezent în fiecare dintre noi, iar atunci când ne iubim – Îl iubim pe Dumnezeu. Prin iubirea celorlalţi putem cunoaşte iubirea lui Dumnezeu.

Capacitatea de a da întâietate celorlalţi cere, în primul rând, răbdare, un duh blând şi controlat. Această virtute nu vine decât cu o disciplină de viaţă întemeiată pe rugăciunea zilnică, în care veţi spori capacitatea de a vă controla patimile şi de a păşi dincolo de preferinţe şi aversiuni. Cereţi continuu mila lui Dumnezeu şi ajutorul Lui pentru a vă depăşi natura egocentrică. Dacă sunteţi răbdător şi capabil de a vă gândi la nevoile altora, nu veţi fi iritat de un cuvânt rău care ar putea să nască furia. Atunci când veţi fi mai vigilent şi când viaţa va fi mai ordonată, atunci îi vei putea ajuta pe ceilalţi, chiar și când aceştia sunt mâniaţi pe voi.

Puteţi pune în practică acest precept – de a da întâietate mai întâi celorlalţi – chiar la serviciu. Învăţaţi să acceptaţi că alţii pot avea idei bune, chiar dacă ele sunt diferite de ale voastre. Când nu veţi mai aştepta ca fiecare să fie şi să gândească la fel ca voi, când veţi recunoaşte gusturile şi neplăcerile fiecăruia fără să-l judecaţi, veţi începe să construiţi relaţii de iubire la locul de muncă. De fapt, locul de muncă este un loc ideal pentru a vă debarasa de părțile ascuţite ale personalităţii voastre. Din momentul în care veţi învăţa să iubiţi la locul de muncă, exemplul va fi văzut de ceilalţi pentru beneficiul tuturor.

Unii vor spune că a da altora întâietate vă va transforma în bătaia lor de joc şi că veţi deveni obiect de abuz. Nu este absolut deloc vorba despre aceasta. Nu  trebuie să spuneţi în mod automat da la tot ceea ce vor ceilalţi. Noi vorbim despre a pune bunăstarea celeilalte persoane înaintea propriilor dorinţe, însă fără a face neparat tot ceea ce vrea aceasta. Sunt momente în care este mai bine pentru cealaltă persoană să i se spună nu și sunt alte momente în care spunem da, chiar atunci când e împotriva voinței noastre, pentru că ştim că este cel mai bine pentru celălalt. Aceasta este esenţa dumnezeieştii iubiri. Veţi da întâietate celorlalţi, atunci când bunăstarea celeilalte persoane are mai mult sens decât propriile voastre dorinţe. Este precum iubirea pe care o mamă o are firesc pentru copilaşul ei. Este jertfa pe care Hristos a făcut-o pe cruce. El Şi-a dat viaţa de bunăvoie pentru mântuirea noastră. Adesea, într-o relaţie, este necesar de a spune nu când ştim că aceasta nu este în interesul celeilalte persoane şi a spune da atunci când aceasta nu răspunde propriilor noastre aşteptări.

Puteţi, de asemenea, să reparaţi cu iubire relaţiile destrămate. Actul de a ierta are cea mai puternică putere de vindecare. Iertarea reuneşte cele două părţi. Atunci când iertaţi celor care v-au făcut rău, vă veţi ierta şi greşelile trecutului. Acest fapt ne aduce la un alt avantaj pe care îl avem în Biserică: Sfânta Taină a Spovedaniei. În această Sfântă Taină puteţi să-I cereţi lui Dumnezeu să vă cureţe de toate încălcările de poruncă trecute, de toate ocaziile în care nu aţi fost capabili să vă controlaţi patimile şi să vă stăpâniţi egocentrismul. În această Sfântă Taină, nu numai că sunteţi curăţiţi de Duhul Sfânt, dar câştigaţi şi sfaturi duhovniceşti pentru a vă ajuta să depăşiţi patima care vi se pare cel mai greu de controlat. Atunci când faceţi curăţenie, când vă arătaţi smerit dinaintea lui Dumnezeu şi când vă admiteţi slăbiciunile, vă deschideţi spre o mai bună înţelegere a luptelor celorlalţi şi deveniţi mai dispus să le iertaţi. Cum ajungeţi să iertaţi celorlalţi, aşa sunteţi în mai mare măsură să vă iertaţi pe voi înşivă. Făcând aceasta, veţi afla că reuşiţi mai mult să daţi întâietate celorlalţi. Rezultatul este că toţi ne apropiem de Dumnezeu.

Ultimele din categorie